Nothing left

[Lexie Stryder]

• Lexie se gandi putin la vorbele Isabellei. Deci acest prieten era in castel? Sau luasera legatura din nou? Sau se intalnisera si se certara si de aceea era Isabella atat de trista? Se simti putin frustrata ca nu intelegea ce era in mintea surorii sale, si pentru ca nu intelegea toate lucrurile care i se intamplau. In general, Lexie era o persoana simplista. Nu ii placea sa tina secrete, si nici pe alea nu le tine intotdeauna, si spunea de obicei tot ceea ce avea de spus in fata, fara ocolisuri.
  
  Si totusi, nu intelegea mintea celorlalti. Se simtea putin pe dinafara, altfel decat toata lumea. Insa mereu in "interiorul" eu era Isabella. Si altii, nu numai ea. Insa acum o simtea aproape. Zambi abia perceptibil, apoi incepu sa se framante din nou cu intrebari carora nu le stia raspunsul.
  "Deci, cu aceasta persoana...te-ai intalnit recent?" intreba, incercand sa para cat mai detasata, sa nu o faca sa se simta vinovata ca se simtea trista "pentru ea".
  
  Ii zambi, apoi mai lua o gura de ceai si privi semineul in care se jucau flacarile.