Nothing left

[Isabella River]

• Isabella ii zambi surorii sale. Stia ca tot ce voia era sa o ajute si de aceea ii era recunoscatoare, Lexie mereu incercase sa aiba grija de Isa de cand se intalnisera, sau cel putin asa simtea ea, desi stia ca parca ar fi trebuit sa fie invers - la urma urmei, Isabella era mai mare.
  Ii veni din nou in minte cat de rau ii parea ca nu avusese parte de compania surorii ei in copilarie si isi pleca privirea. "Putea fi si mai rau.." gandi Viperina.
  
  "- Cum o cheama ? Sau il cheama ?"
  Isabella incerca sa evite privirea lui Lexie si ofta putin, nestiind ce sa raspunda. Voia sa ii spuna, sa vorbeasca despre asta cu ea, dar exista un perete invizibil care nu o lasa sa treaca, sau pur si simplu ceva nu-i lasa cuvintele sa iasa.
  Clatina usor din cap cu o usoara parere de rau, nevrand sa o supere pe sora sa.
  
  "- Cred ca ar fi mai bine sa nu mai discut despre asta.. Am o vaga senzatie ca mai rau imi face." vorbi Isabella pe un ton scazut.
  Si asa era, asta simtea. Desi trebuia sa fie invers - de obicei sa vorbesti despre problemele tale.. acela trebuia sa fie drumul catre rezolvarea lor. Dar erau fel si fel de caractere, cu gandiri diferite si in plus, Isa era cam ciudata la capitolul sentimente: starea ei de spirit se putea schimba intr-o secunda, uneori simtea ca ii pasa prea mult, alteori deloc.