confessing secrets and buried lies

[Ivy Thibault]

Me, Isa and Lexie

• Coridoarele castelului erau luminate de un apus de soare violet, dandu-le o tenta de rosu peretilor si imprastiind umbre lungi. Nu se daduse inca stingerea, asa ca inca mai vedeai cativa elevi pe coridoare, insa grabiti sa ajunga in Camerele lor de Zi dupa inca o zi plina de magie la Hogwarts. Ivy se indrepta spre un coridor pustiu, sperand ca nu va vedea nimeni unde merge. Se trezi singura in cateva minute, asa ca viperina se ruga sa nu fie camera ocupata. Ceru o camera comoda, cu trei paturi, insemnele viperinilor pe pereti, in care sa nu poata intra altcineva decat cele trei prietene.
  
  Si iata ca usa aparu in fata ei, iar fata se grabi sa intre inauntru. Podeaua era plina de perne verzi si aurii, iar Ivy se minuna inca o data cum Camera Necesitatii reusea mereu sa se transforme exact in ceea ce voia vrajitorul. Spera doar ca Isa si Lex sa ajunga in curand, pentru ca nu voia sa apuce sa se plictiseasca. Se aseza pe unul dintre paturile cu asternuturile de culorile casei sale. La fel, si peretii erau taptati cu insigna Viperinilor. Era o masuta mica, unde se ascundeau unele dupa altele suluri de pergament si pene de scris. Cine stie la ce le-ar trebui? se gandise Ivy.
  
  Era foarte mutumita de Camera. Isi dadu jerseul mai gros jos, ramanand doar in bluzita subtire cu maneci scurte si blugii ei negrii. Isi scoase balerinii din picioare si isi puse o pereche de sosete groase verzi, ce o asteptau intr-un colt alaturi de alte doua perechi. Se ridica si se tranti pe perne, gandindu-se cum sa le zica ceea ce avea de gand.
  
  Ea le chemase aici, crezand ca era cel mai bun loc unde puteau vorbi fara sa le auda nimeni. Credea ca era timpul ca si ele sa afle. Si spera ca nu aveau nimic impotriva. Spera ca se vor bucura pentru ea si o vor felicita. Isi ridica privirea brusc, cand usa Camerei Necesitatii se deschise incet.