confessing secrets and buried lies

[Lexie Stryder]

• Lexie isi aranja roba la spate cand o simti sifonata. Avea sa mearga pana in dormitorul sau din Pivnita si sa se schimbe in ceva mai confortabil si doar apoi sa se intalneasca cu Ivy si Isa in Camera Necesitatii. Coridoarele erau relativ libere si aveau o alura prafuita, insa care iti dadea o impresie foarte ciudata de prospetime si revigorare. Afara incepuse sa se raceasca din nou, desi viperina auzise ca nu pentru mult timp.
  
  Deja primavara venise. Teoretic. Desi inca nu si practic, in aer se simtea acea bucurie si prospetime de primavara de cateva zile incoace. Lexie adora primavara. Mai mult decat vara. Insa asta era doar pentru ca primavara era la Hogwarts in timp ce vara era acasa. Nu voia sa fie inteleasa gresit, ii placea foarte mult acasa, insa i se facea foarte dor de toate lucrurile cu care se obisnuise de la castel. Si de persoanele de acolo, de asemenea.
  
  Ajunsa in Pivnita Viperinilor, isi dadu jos roba si o agata de cuier, apoi isi lasa geanta pe jos, undeva in coltul camerei ei. De cand devenise profesoara avea propriul ei "birou", daca putea folosi acest termen. Defapt, era o cameruta mica la care ea doar ajunsese sa tina foarte mult, in care se simtea confortabil. Un spatiu intim si doar al ei. Pe masa de birou era imprastiate o gramada de foi si de carti. Isi ascunse un gand in coltul mintii sa curete dezordinea aceea imediat ce va veni inapoi.
  
  Se schimba in niste haine comode, o pereche de blugi stramti si un tricou peste care isi lua un jerseu subtire ca sa nu ii fie frig. In picioare isi lua balerinii, stiind ca in noapte asta nu va mai iesi din castel. Oricum, cel mai probabil va sta in fata unui semineau cald cu o cana de cafea cu lapte pe care sa o savureze in timp ce statea la taclale cu sora ei si Isa. Nu isi dorea nimic mai mult.
  
  Mari pasul cand vazu ca aproape intarziase. Incerca sa isi ascunda entuziasmul care o cuprinse de indata ce parasi pivnita si urca treptele de marmura in pas alergator. Cand ajunse la etajul sapte gafaia usor, insa incerca sa ascunda asta cand vazu lumina domola care iesea prin crapatura usii lasate intredeschisa. Zambi abia perceptibil si intra inauntru. Dupa cum se astepta, in camera erau Ivy si Isa, intr-o camera decorata in culorile viperinilor care ii amintea destul de mult de Camera de Zi a acestora. In concluzie, se simtea ca acasa deja.
  "Buna," spuse, pe un ton prietenos, imbartisandu-le pe amandoua fetele pe rand.