confessing secrets and buried lies

[Lexie Stryder]

• Lexie ii zambi lui Ivy. O enerva la culme faptul ca o tot tinea in suspans. Desigur, era un fel de enervare amuzanta, care o facea doar sa fie si mai nerabdatoare. Da, rebdarea nu era una dintre calitatile ei. Presimtise ca Ivy voia sa le spuna ceva important. Cateodata se intreba daca nu era chiar mai important decat avea ea impresia. Ceva care ii va schimba viata. Cel putin [entru un timp.
  
  Insa la asta nu se asteptase. Cazuse ca o bomba cu un zgomot surd in mintea ei. Nu era faptul ca Ivy nu merita sa fie iubita. Sau ca nu ers destul de frumoasa. Sau nu avea un caracter incredibil. Nu, stia ca le avea pe toate. Insa nu se asteptase ca asta sa se intample. Pur si simplu. Credea ca de fiecare data cand o vazuse pe coridor uitandu-se in gol si visand sau impiedicandu-se de un scaun (adica, de un scaun!) fusese pur si simplu din cauza ca se afla intr-o perioada in care era mai distrata, mai neglijenta si mai amuzanta.
  
  Insa nu se gandise nici macar pentru o clipa la asta. Totusi, desi primul intinct al ei fu sa isi deschida usor gura si sa o priveasca cu niste ochi mari, nu putea spune ca nu era extrem de fericita pentru ea. Defapt, acum ca incerca sa se obisnuiasca cu ideea, nu isi mai dadea seama de ce ramase atat de socata de la bun inceput.
  
  Era ceva normal, mai ales ca amandoua cresteau, si ajungeau la o vrasta la care aveau nevoie de cineva care sa le imbratiseze, de cineva care sa le inteleaga si sa le mangaie, sa le aline si sa fie alaturi de ele la bine si la greu. Deisgur, fiecare fata visa asta. Desi Lexie se gandea mai mult la un baiat suficient de sensibil incat sa inteleaga de ce e frustrata inainte sa spuna ea ceva, sau sa stie ca e in camera inainte sa o gaseasca cu privirea.
  
  Isi reindrepta sirul gandurilor spre Ivy. Deci, spunea ca numele lui e Jake. Cunostea ea pe cineva pe nume Jake? Jake....nu, nu ii spunea nimic. Ei bine, defapt ii spunea ceva, insa nu isi dadea ea seama ce. Trebuia sa fi fost un viperin. Sigur se mai intalnise cu el inainte. Insa cand, unde si cum? Cum arata, ce fel de baiat era? Era dragut cu ea? Bineinteles ca era. Altfel Ivy nu l-ar mai fi 'ales'.
  Inspira adanc, incercand sa opreasca milioanele de intrebari care ii venira in minte.
  "Ei bine, logic, si eu ma bucur pentru tine," spuse Lexie, brusc zambind. "Deci, cum e? La viperini? Blond, brunet? Culoarea ochilor?" contiuna ea, zambind cu subinteles, cerand mai multe detalii si incercand sa isi faca ordine printre ganduri.