confessing secrets and buried lies

[Ivy Thibault]

• Ivy inspira adanc, fericita ca fetele nu pareau suparate. Desi nu prea aveau motive, viperina avusese o presimtire ciudata, ca si cum s-ar fi intamplat ceva rau daca le-ar fi spus. Se gandi cat de prostesc suna asta, chiar si in capul ei. Ei bine, deja le spusese totul, deci nu mai era cale de intoarcere.
  "Ei bine, are parul saten." ii raspunse fata la intrebarea lui Lexie. "Si niste ochi albastri incredibili." zambi ea, jucandu-se cu o suvita de par.
  
  Era patetic. Se comporta exact ca o adolescenta indragostita nebuneste. Poate ca asta si era... Isi duse suvita dupa ureche, incercand sa ignore cat de stupid se simtea. Isi musca buza si se gandi cum ar fi sa fie si Jake cu ea acum. Sa vina langa ea si sa o imbratiseze. Sa mearga afara si sa adoarma ca de obicei in bratele lui sub salcia de la marginea lacului. Mereu se intreba cum putea sa adoarma acolo si atat de repede, dar viperinul nu se suparase niciodata. Oricum, trebuia sa recunoasca ca era foarte obosita in ultima vreme.
  
  Ofta adanc si se trezi din visare.
  "E foarte dragut." termina Ivy. "V-ar placea de el. Trebuie sa va fac cunostinta intr-o zi."
  Ivy se intreba daca nu il vazusera fetele pe coridoare sau in Pivnita, fara sa il bage in seama sau sa se uite de doua ori la el. Se gandi cat de ciudat ar fi, insa isi dadu seama ca era destul de posibil.