children of the damned

[Lexie Stryder]

• Just Carsten
  
  Lexie incerca sa ignore impulsul de a fugi din acel loc cat de repede putea. Incepea sa se simta amenintata, ca si cum nu ar fi stiut cum sa se fereasca de obstacolele care nu incetau sa vina in viata ei. Nu stia cum sa se mai ridice dupa ce a cazut, asta pentru ca o facuse prea multe ori. Isi infasura mainile in jurul ei, simtindu-si interiorul de gheata, chiar daca pielea ii ardea aproape febril.
  
  Se opri, gasindu-se in locul pe care il cautase. Era in Padurea lui Dean, in poienita in care fusese de atatea ori cu parintii ei. Le placea acolo pentru ca era mai retras. In majoritatea timpului, doar ei erau acolo. Era mai departe, mai adanc in padure, insa suficient incat sa nu fie in inima ei. Ofta, gandindu-se ca nu avea nicio logica. Era noapt, tarziu. De ce sa vina pana aici ca sa aiba intimitate cand padurea era goala? Cel putin in afara de creaturile magice.
  
  Se aseza pe frunzele uscate, la baza unui copac, luandu-si din buzunarul blugilor pachetul de tigari. Il desfacu si lua una, tinand-o intre doua degete lungi si albe. Se uita la ea, cu o privire usor pierduta, aprinzand-o cu varful baghetei. Incerca sa nu se gandeasca la nimic, sa isi tina mintea goala, doar intuneric, un nimic in jurul trupului ei. Trase din tigara subtire, simtind fumul invadandu-i plamanii. De ce fuma? Ea nu era o fumatoare, niciodata nu fusese. Si atunci de ce fuma acum? Ofta adanc, spunandu-si ca se va lasa imediat ce va iesi din acea perioada.
  
  Isi sprijini capul pe trunchiul gros al copacului. Peste zece minute de cand se asezase acolo, auzi niste pasi care ravaseau frunzele. Clipi des, scotandu-si bagheta din buzunarul de la spate al blugilor.