children of the damned

[Kurt F. Malfoy]

• Nu era omul zilei,niciodata nu fusese. Intotdeauna se comparase cu o bufnita,adorand sa vaneze sau sa actioneze noaptea. Intunericul ascundea lucrurile mai putin placute,intunericul te apara de atacatori sau te transforma intr-unul. Noaptea putea sa mearga pe Calea Lactee,sarind de pe o stea pe alta,in timp ce ziua si-o petrecea in patul sau,printre asternuturile de matase,dormind. Ii placea sa viseze,dar lumea lui devenea cu adevarat reala doar dupa apusul soarelui. Vroia deci ca acum sa fie in lumea lui.
  
  Recunoscu persoana care se afla la cativa metri de el,distanta dintre ei micsorandu-se cu fiecare pas pe il facea. Nu se mai vazusera de mult timp dar nu putea nega ca sentimentele pentru ea se schimbasera. Nu se referea neaparat la faptul ca o vedea ca pe o iubita,ci mai degraba era vorba despre respectul si prietenia pe care i-o purta. El,Ivy si Lexie – cei trei care au speriat Lumea Vrajitoareasca. Trio-ul ar fi fost incomplet fara unul din ei si tinea la amandoua la fel,desi uneori Lexie era cea mai puternica,mai dura,dar pe care putea conta mai putin tocmai fiindca o intelegea mai greu. Totusi,avea sa fie acolo mereu pentru ea.
  
  Ajunse chiar in fata ei si o privi fix,zambindu-i larg. In acea seara expresia de psihopat nu ii putea disparea de pe chip asa ca probabil ii dadea fiori pe sira spinarii. Totusi,nu avea nici un fel de intentie necurata. Privi pachetul de tigari si fumul care se raspandea in aer si zambi scurt.
  '' Nu fumai. Banuiesc ca te-ai apucat recent,pentru sanatatea ta.'',spuse el ironic
  
  Nu vroia sa fie rau cu ea dar nici dragut. Vroia doar sa afle ce se intamplase cu ea.Simtea ca nu putea fi ceva prea placut din cauza expresiei de pe chipul ei. Dar ca intotdeauna,daca era nevoie sa fie colacul ei de salvare,ar fi fost.