children of the damned

[Lexie Stryder]

• Lexie zambi cand ii auzi aprecierile lui Carsten. Sincer, avea nevoie sa auda asa ceva. Avea nevoie ca ceilalti oameni sa se poarte cu ea ca si cu un adult, un egal al lor, nu ca si cu un copil care nu stie nimic si se baga in treburile oamenilor mari.
  
  Nu ii placea cand lumea se purta asa cu ea, insa stia ca exact partea asta o facea sa nu fie pe deplin adult. Era o gandire copilaroasa, adolescentina ar putea spune.
  Rase cand auzi "acuzatiile" lui Carsten si isi dadu ochii pest cap.
  "Ce prietena oribila am fost," spuse, cu un zambet ironic. "Adevarul e ca nu am fost in apele mele in ultimul timp."
  
  Inspira adanc aer in piept si il privi pe Carsten zambind. Acum nici nu isi mai amintea motivul pentru care venise aici de la inceput. Insa se bucura ca o facuse. Il intalnise din nou pe Carsten. Barbatul ii facea bine. Era o persoana de increde, Lexie avea mai multa in el decat in ea insasi, asa ca stia ca s-ar fi putut baza oricand pe el. Ca nu avea sa o lase balta. Si ea incerca sa fie la fel.
  
  "Ma simt singura. Mereu," spuse Lexie, zambind trist. "Ma bucur ca esti aici. Ah, si India e extraordinara. Perfecta. E bine ca v-ati gasit unul pe altul"