strangers think i am quiet

[Agnes Marie Lovel]

• Expira posomorata , dandu-si ochii peste cap . Acum ce dracu' faceau ? Ah , da! Se puteau invineti una pe alta in cautarea intrerupatorului , sau folosi bagheta . Ironia sortii , ca nu se gandisera la asta mai devreme . Ridica bagheta in aer , pronuntand clar Lumos!
  
  
  Varful baghetei se aprinse , scotand la iveala din intuneric , chipurile celor doua . Simtea ca mai era ceva . Ca nu erau singure . Deodata simti ceva trecand prin ea . I se taie respiratia , iar ea isi duse mana la piept , crezand ca avea sa pice pe jos . Se intoarse , tinand bagheta in mana si mirandu-se ca nu o scapase .
  -Ce a fost asta ? intreba ea , intorcandu-se spre roscata .
  
  Fusese de ca si cum inghitise prea multa apa . Prea multa pentru gatul ei . Fusese de ca si cum era pe un stalp la mii de metri deasupra pamantului . Si din moment ce ea avea frica de inaltimi , stia senzatia si o putea asemana cu cea pe care o avusese mai devreme.