children of the damned

[Kurt F. Malfoy]

• O prinse de mana si privi cerul usor innorat. Gri. La fel ca mare parte din sufletul si destinul sau. Nu avusese o viata perfecta,nimeni nu avea si probabil nici Lexie dar stia din proprie experienta ca daca era sa ti se intample ceva bun,atunci avea sa se intample. Timpul le rezolva pe toate si tot el aducea ghinioane si dezastre.Dar stia ca ziua ce avea sa vina va fi mai buna nu numai pentru ea ci pentru toti. Asta nu era gandire de Devorator,ci gandire de om normal. Era gandirea unui om caruia ii pasa,care tinea la cei din jur. El nu era rau pentru ca ii placea sa fie asa,ci avea motivele lui,suferise in trecut. Chiar mai mult decat toti cei din jur,din cei pe care ii cunostea.
  
  '' Stiu cum e sa te simti si sa fii singur. Nu numai ca am fost singur,am fost abandonat. Si cand credeam ca nu se va putea repara nimic,am aflat ca Odette e sora mea si ca Malfoy-ii sunt draguti,daca stii cum sa ii iei.''
  
  Familia era cel mai important lucru pentru el. Mama sa,pe care nu o cunoscuse decat in urma cu cateva luni, tatal sau natural la care tinea ca la un amic - fiindca niciodata nu fusesera apropiati; domnul Malfoy,care atunci cand nu bea era absolut adorabil si cu siguranta Odette,una din putinele persoane care il intelegeau si acceptau asa cum era cu adevarat. Si India,bineinteles. Nu vroia sa o faca sotia lui - avand deja doua mariaje ratate in istoric - dar insemna enorm,poate chiar mai mult decat el insusi.
  '' Tu o ai pe Isabella si pe noi,prietenii tai. Poate va veni si un barbat,intr-o zi...''