children of the damned

[Lexie Stryder]

• Lexie rase deodata cu el, gandindu-se cat de mult ii lipsise asta. Kurt avea un ras nebun, poate prea nebun, insa viperina ignora asta. Important era ca rade. Isi trecu o mana prin par, simtindu-se ciudat de confortabil. Era intr-o padure. Noaptea. Si ea se simtea confortabil.
  
  Se opri din ras dupa cateva secunde dupa Kurt, inca privindu-l amuzata. Cand ii auzi vorbele, care acum erau serioase, Lexie se incrunta. O singura propozitie ii atrasese atentia in mod special.
  "Te inseli," spuse, acum cat se poate de serioasa. "Exista Ceva care e mai presus decat noi. Cineva care are grija de noi, Cineva care da sens vietilor noastre. Oricum vrei sa ii spui, Puterea aceea exista. Si noi trebuie sa credem in El."
  
  Lexie ii zambi cu jumatate de gura. Poate ca el o credea acum ciudata, sau ceva de genul asta, insa ea credea ceea ce spusese. Poate era naiva, sau credula, sau oricum, insa stia ca nu se inseala. Ridica din sprancene, putin frustrata ca lasase sa se vada ca fusese afectata de cuvintele lui Kurt.
  "Oricum, nu prea pare o meserie satisfacatoare," spuse Lexie, fiind constienta de cat de clar se vedea ca incearca sa schimbe subiectul. "Ar trebui sa te gandesti la ceva mai serios. Meriti mai mult."