children of the damned

[Kurt F. Malfoy]

• Ii auzi cuvintele si se aseza langa trunchiul unui copac,sprijinindu-se cu spatele de acesta. Adevarul era ca ii placea enorm ceea ce facea. Nu doar referitor la micul hobby din Lumea Incuiatilor ci in general. Ii placea sa isi traiasca viata asa cum era. Era un ateu, protesta impotriva tuturor lucrurilor care erau menite sa ii schimbe parerea sau sa ii dea un alt punct de vedere deoarece detesta sa fie schimbat sau macar miscat putin din locul sau,din radacinile sale. Nu ajunsese la acele concluzii degeaba dar nu vroia sa ii explice asta lui Lexie. Probabil ar fi ajuns ca ea sa-l cunoasca din toate punctele de vedere - si care ar mai fi fost farmecul,atunci?
  
  Ii auzi ultima replica si aproape ca incepuse sa rada. Avea treizeci si unu de ani,fara familie intemeiata,cele mai bune prietene ale lui erau niste pustoaice de la Viperini si lucra intr-un local pentru amorezi. Viata lui era atat de jalnica,atat de roz. Adevarul era ca Lexie ii cerea ca el sa mai lucreze la aparente.Juca rolul de tip simplu cand,de fapt,cam toti stiau de ce era in stare doar ca din bun simt probabil, nu spusesera nimic.
  
  '' Oare ce-ar zice cineva daca ne-ar gasi acum,aici,impreuna?'' Se amuza nespus,imaginandu-si chipul lui Ivy si poate si al lui Callysto si felul in care ar fi interpretat ele lucrurile.Dar...ramai. Cred ca avem nevoie unul de altul in seara asta.''