children of the damned

[Lexie Stryder]

• Lexie il privi pe barbat, asteptand un fel de reactie. In schimb, Kurt o privi pentru cateva secunde, parca meditand asupra celor spuse de ea, apoi trecu peste asta, schimband subiectul. Un sentiment de usurare aparu brusc in pieptul viperinei, intrebandu-se cum stia omul asta sa faca exact ce voia ea, fara sa fie obligata sa spuna nimic.
  
  Totusi, cand ii auzi cuvintele se tulbura usor. Intr-adevar, se intreba daca nu ar fi reacionat urat, fara sa astepte sa le explice. Se intreba pentru un moment ce se intampla cu adevarat acolo. De ce statea asezata pe jos, sprijinita de un copac, cu Kurt langa ea si il tinea de mana? Cum putea sa pretinda cuiva sa nu interpreteze gresit cand chiar si ea ar fi facut-o?
  
  Cand auzi ca Kurt voia ca ea sa ramana, incarca sa ii zambeasca, insa stia ca iesise un fel de grimasa. Isi scoase mana dintr-a lui, insa se sprijini cu umarul de el, intr-o incercare de a-i spune ca nici ea nu voia sa plece. Inspira adanc aer in piept, simtind frunzele uscate fasaindu-i sub picioare. Era perfect de acord cu el. Chiar aveau nevoie unul de altul in acea seara. Cu toate astea, nu era sigura ca ar fi recunoscut asta in fata lui.
  "Cum ai ajuns sa vinzi ceai la Ceainaria doamnei Puddioot?" intreba viperina, amuzata.