children of the damned

[Kurt F. Malfoy]

• Ii puse mana pe umar,strangand cu putere. El era acolo si poate ca pe viitor avea sa ii intinda mana,sa o ajute sa evadeze din lumea ei ingusta si plictisitoare. Reusise cu destul de multe persoane dar pana si el avusese nevoie de ajutor in aceasta privinta. Nu fusese intotdeauna rebelul de astazi,defapt la varsta ei nu fusese decat pustiul de la Viperini,inchis in sine,cu un aer sictirit care-i purta de grija fratiorului geaman. Nu regreta anii copilariei si a tineretii dar parca dupa douazeci si cinci de ani incepuse sa se afirme cu adevarat.
  
  '' Mmm..Stii ce,eu zic ca ai facut bine.Isabella e cea mai apropiata de tine,plus ca ne ai pe noi,ceilalti Devoratori,cu care te intelegi defapt destul de bine. Daca parintii tai nu sunt de acord,adu-ti aminte ca si noi suntem familia ta.''
  
  Nu fusese niciodata de acord cu ideea de familie in sensul de mama,tata si copii. Nu putea spune ca nu isi iubea mama sau pe domnul Malfoy - tatal sau natural devenind acum doar o parte neplacuta a trecutului sau - dar pur si simplu nu se vedea ca fiind un tata,un sot,capul unei familii. Dorinta de apartenenta era puternica,desigur,dar familia lui erau acum Devoratorii,fiind uniti sub un singur scop,avand o singura dorinta. Una era sa fii un singur deget si alta era sa formezi cu alte patru un pumn. Ei erau acel pumn,gata sa izbeasca zidul si sa il darame,gata sa aduca ceva nou.