children of the damned

[Lexie Stryder]

• Lexie ii zambi lui Kurt. Nu se asteptase la asta. Totusi, el se schimbase de ultima oara de cand se vazusera. Nu se referea la aspectul fizic, ci la gandire. Nu mult, asta era adevarat, insa in bine. Ceea ce insemna ceva extraordinar daca te gandesti. Un om sa isi pastreze aceeasi personalitate, si doar sa o imbunatateasca in timp era un lucru mare.
  
  "Multumesc,"spuse viperina. "Stiam intotdeauna ca si voi faceti parte din familia mea insa ma bucur ca mai e cineva care sa imi spuna asta."
  Defapt, asta era unul dintre obiceiurile lui Lexie in ultimul timp. Voia sa i se raspunda. Daca ea spunea te iubesc, voia un te iubesc inapoi. Daca ea spunea Noapte buna, voia un noapte buna inapoi. Ceva ciudat si totusi firesc pentru varsta ei. Sa stie ca nu numai ea transmite sentimente celorlalti, ci si ceilalti ei.
  
  "Tu cum de ai intrat in randul Devoratorilor?" intreba viperina, curioasa. Isi dadu seama ca Kurt nu ii spusese niciodata motivele lui. La un moment dat avea acel vis maret cu o factiune prorpie, insa se pare ca renuntase la idee. Sau poate o amanase. Sau poate ca inca avea, si Lexie nu stia.