children of the damned

[Lexie Stryder]

• Lexie stia cum e sa provii dintr-o familie veche si sa fi uneori obligat, chiar daca nu in mod direct sa faci unele lucruri. Si totusi, Kurt nu intrase in Devoratori pentru ca fusese obligat. Din cate isi dadea seama, Devoratorii erau familia lui. Nu sta ce sa ii spuna, cums a ii arate ca intelege, asa ca se multumi sa ii zambeasca.
  
  Nu reusi sa nu se cutremure cand auzi de dorinta barbatului de a ucide. Stiuse. Stiuse ca el era asa. Asa fusese de cand il cunoscuse, insa pur si simplu nu se putea avtine. Chestia cu ucisul i se parea crud, si fara rost, insa facea parte uneori din persoane extraordinare precum Kurt. Spera ca nu il ranise prin acel mic fior pe care il simtise pe sira spinarii.
  
  Lexie nu avusese niciodata alte sentimente fata de Kurt decat respect si o iubire prieteneasca care nu ar fi putut fi inlocuita de nimic. Si partile lui care nu erau exact pe gustul fetei era normal sa existe, si erau usor de ignorat pentru ca partile bune erau mult mai multe si mai insemnate. Lexie nu omorase niciodata pe nimeni. Si i-ar fi fost frica sa o faca. Pur si simplu erau ideile ei asupra vietii, asupra scopului fiecarui om pe Pamant. Si totusi, de ce avea cel sentiment de intelegere care i se citea in ochi fata de Kurt?
  
  "Te-ai intalnit cu Ivy?" intreba viperina, zambind la incercarea ei de a schimba subiectul. "E cu Jake. Par fericiti."