children of the damned

[Lexie Stryder]

• Lexie rase la auzul cuvintelor lui Kurt. Da, intra-devar, daca puteai sa o asemeni cu ceva pe Ivy, ar fi fost un titirez. Plina de viata si imprevizibila, mereu o uimise pe viperina cu usurinta cu care te facea sa razi. Isi freca palmele, simtindu-le reci. Nu era frig, cel putin nu suficient cat sa simta Lexie, insa mainile mereu ii erau reci.
  
  "Ce mai face Cally?" intreba viperina, incercand sa mentina conversatia usoara. "Ultima data cand ne-am intalnit a fost un atac al dementorilor la Hogsmeade in timpul unei excursii cu elevii si noi doua era respnsabile."
  
  Fata zambi usor, amintindu-si de Katrya si toata acea mizerie pe care o lasase devoratoarea in urma. Si totsui, nu puteau sa spuna ca nu se distrasera. Chestiile astea o faceau pe Lexie sa se bucure de viata. Mereu preferase ca zilele ei sa fie pline de aventura, si chiar adrenalina. Intotdeauna ar fi ales stilul acela de viata decat sa fie o persoana plictisitoare, care pur si simplu sa predea la Hogwarts si sa isi duca viata intr-un mod normal. Si totusi, fetei niciodata nu ii placuse sa fie in centrul atentiei. Era ciudata, toate extremerele amestecate rezultau o idee si o viziune interesanta asupra vietii, insa nu mereu satisfacatoare.