Tandem

[Kurt F. Malfoy]

• In primul rand vreau sa va spun ca imi cer scuze de pe acum. Nu am mai scris de ceva timp si mi-am cam iesit din mana dar m-am apucat din nou,la cererile unor prieteni.
  Nu pun poze,nu dezvalui nimic. Va las sa descoperiti si sa va dati cu parerea. Va ofer deocamdata introducerea.
  ----------------------------------------------------------------------
  
  
  
  
  
  Jumatate din lumea mea este egala cu alb,cealalta este egala cu negru. Sunt prins intre doua non-culori iar viata mea nu va avea nimic cromatic. Vei putea vorbi despre nuante de gri mai inchise sau mai deschise,despre depresiile mele usoare sau crizele care te fac sa te sperii. Sau poate asta a fost doar o parte din trecut iar acum sunt bine? Nici nu stiu daca exist. Nici nu stiu daca nu cumva tot ce citesti acum e scris de tine iar eu nu sunt doar o plasmuire a imaginatiei tale,un alter-ego diform care si-ar fi gasit mai usor locul in benzile desenate,un punctulet intr-un colt,langa eroul care salveaza lumea. Eu nu sunt eroul,nu voi fi niciodata. Eu nu povestesc si nu fac parte din poveste. Nu direct,nu intr-atat incat sa fiu luat in seama.
  Asta am incercat sa ii explic si lui Liz in clipa in care mi-a spus ca romanul nu va putea aparea din cauza lucrurilor care erau scrise acolo. Ma zbatusem timp de 4 luni ca sa pun totul pe hartie,fiecare idee,fiecare replica iar acum,din cauza considerentelor morale,munca mea era distrusa. Deci,pentru a patra oara de cand o lasasem - cu greu - sa treaca de sistemul de alarme si incuietori de la usa,i-am zis:
  '' Ii zici lui Jensen ca va aparea ori noi doi nu avem ce sa mai vorbim.''
  '' Asculta,James,ideea este simpla. Schimbi ceea ce e la mijloc si totul va fi ca inainte.''
  '' Ce ii supara,pana la urma?'',am intrebat,lasand fumul sa imi iasa pe nari iar acum semanam cu un taur furios
  '' Ca ai descris prea bine. Nu au incredere intr-un om care pare sa fi facut toate acele lucruri.''
  Lumea era facuta din doua categorii sociale : oportunistii si cei carora li se dadea cu nemiluita din nastere. Elizabeth Barrie era una din prima categorie. Era agentul,avocatul si cam tot ce se ocupa de vanzarea romanelor mele. Niciodata nu s-a plans de nimic dar acum mi se parea ca situatia era chiar grava. Nu imi placea de ea in mod special insa pur si simplu aveam nevoie de cineva care sa faca toata treaba murdara - si prin asta inteleg strategia de marketing avand in vedere ca sunt genul care doarme pana la 12 si scrie de la 16:30 pana la 17:00. Ma vand pe piata,sunt un produs. Eu,James Walters. Eu,Maestrul Detectiv.
  Problema cu romanele politiste a aparut prin copilarie. Citeam tot ce prindeam de acest gen fara sa fac mofturi. Dar cum sa te bucuri de descrierile crimelor in voie cand tatal tau era politist? Acum,stand fata in fata cu Lizzie aveam din nou acel sentiment al persecutiei subtile,ca si cum o mie de maini m-ar fi atins,impungandu-mi pielea cu mine de creion. Ca si cum m-ar fi intrebat daca imi placea durerea despre care citeam,pe care mi-o imaginam pana si noaptea in somn.
  Acum insa trebuia sa ma desprind din lumea mea si sa vad totul ca atare: riscam sa raman somer. Traiesc din scris iar imaginatia mi-o hranesc cu Tom si Jerry,asta cand imi merge televizorul. In viata mea totul e cu toane. O parte din mine,partea alba,reprezinta omul copilaros. Cealalta,ei bine...
  '' Clar nu. E cea mai buna parte!''
  '' E o mizerie,James!''
  '' Incearca sa scrii tu ceva mai bun,femeie!''
  M-am ridicat in picioare,aratandu-i usa. Intotdeauna am avut nevoia de liniste,de un spatiu al meu. Nu degeaba o las cu greu in viata mea,pe ea si pe oricine altcineva.Sunt un solitar si asa voi ramane vesnic pentru ca nu inteleg de ce as avea nevoie de cineva. Eu sunt eu,raman alaturi de ei,copilasii mei,personajele mele. Nasc cate unul zilnic,sunt mama tuturor iar mintea mea a devenit pantec cald in care ei se dezvolta. E greu sa te ocupi de toti,uneori sa iei viata unora,dar merita. Imaginatia imi hraneste realitatea. Copiii mei ma hranesc pe mine. Profit de pe urma propriilor realizari. Sunt egoist,sunt fals?Sunt? Poate.
  '' Bine,fie. Dar da-ti seama o data pentru totdeauna ca nici Jack,nici Carlos si nici Ralph nu sunt reali.''
  Cuvintele ei imi taiara jumatate din creier,imi trecura prin sinapse la fel cum un cutit trece prin carnea moale,proaspata a unui nou-nascut nevinovat. Am lasat tigara sa-mi cada din mana apoi m-am apropiat de ea,cu ochii injectati. Lizzie facu cativa pasi in spate,pana ce se lovi de usa,repetand ca era timpul sa plece. Cauta disperata clanta si se sperie cand apasa pe ea si cazu,fiindca isi lasase toata greutatea asupra usii de lemn.
  '' Iti las timp de gandire pana joi.''
  Am privit-o,zambindu-i larg apoi,fara a mai spune ceva,am trantit usa. Mi-am lipit urechea de lemnul rece,auzindu-i pasii,ritmul mersului si mi-am simtit fiecare celula din corp umpluta de cea mai autentica scarba. Pentru ea,pentru cei din jur. Mainile mele albe,scheletice,potrivira cu grija incuietorile si reprogramasera sistemele de alarma,despartindu-mi lumea perfecta de razboiul pe care ei il duceau cu ei insisi. De abia in clipa in care m-am privit in oglinda am realizat ce vroia sa spuna.
  '' Eu sunt macar real?''
  Iar o voce imi raspunse ca nu.