Tandem

[Kurt F. Malfoy]

• Cap.I
  
  Unghiile mele se prinsera de marginea biroului,zgariind lacul si rasucindu-se putin,lucru care avu un impact puternic la radacina,unde am simtit o durere brusca,intepatoare. Am strans putin din ochiul stang,incercand sa nu par si mai chior decat de obicei. Faceam acel gest cu unghiile si cu ochiul cand nu aveam rabdare sau cand nu vedeam subtitrarea la televizor.O auzeam pe Lizzie bolborosind ceva despre procese si calomnie.despre cati bani castigam eu zilnic si cat de nerecunoscator ii eram. Era joi,12,exact asa cum programase ea iar eu ma aflam in biroul lui Norton Jensen,redactorul,liderul care ma facea dintr-un simplu om,idolul soarecilor de biblioteca din toata America de Nord,din California pana in Ohio,din Alaska pana in Florida. Si nici ca puteam sa ii multumesc mai mult de atat,simpla prezenta avand scopul de a il face sa isi dea seama cat de mult il respect avand in vedere ca nu-l mai vazusem la fata de vreo cinci ani,de la debut.
  L-am vazut intrand in birou iar ura mea fata de oameni in general se amplifica de un miliard de ori. In mintea mea totul devenise un uragan,fiindca nimeni altcineva nu ma mai starnea astfel. Era un fraier charmant,cu bani. Iar destinul meu tinea de el,mai presus de oricine. Nici nu stiti cat de dureros este sa fii la mila unuia care nu are nici pe jumatate din IQ-ul tau,inspiratia ta,talentul tau. Nici nu stiti cum e sa fii pus la tacere de un om care,intr-un concurs de cultura generala,ar pierde de la prima intrebare. E rusinos si dureros. Te intrebi de ce ai mai invatat,de ce ai mai facut acest har cunoscut daca pana la urma ajungi la mana unui asemenea om.
  '' Vad ca in sfarsit te-ai sinchisit sa dai pe la noi...'' zise Jensen cu un aer plictisit
  '' Tu m-ai chemat. E nepoliticos sa refuzi,dar cred ca tu nu cunosti acest lucru.'' i-am zis,lipindu-mi apoi limba de cerul gurii,incepand sa apas pana ce mi-am simtit-o amortita
  Lizzie se uita atenta la mine,parca dorind sa imi spuna ca nu ar fi cazul sa intrec masura insa eu intotdeauna intreceam masura. Facea parte din structura mea genetica. M-am nascut impertinent dar eram asa cu un scop. Lumea era impartita totusi in mai multe categorii sociale,decat oportunisti si cei nascuti in puf. Existau si parvenitii,trisorii si actorii,dar despre ei va voi relata mai tarziu. Deocamdata eram eu si Jensen,caci Lizzie de abia de isi mai lua ochii de la noua ei fustita si de la bratara Chanel.Tipic pentru ea. Te aduce unde vrea apoi te lasa in ghearele vulturilor,sa iti sfasie carnea,sa te manance de viu. I-am multumit in gand pentru oportunitatea aceasta de a imi petrece dupa-amiaza de joi in compania oamenilor pe care ii agream cel mai putin apoi m-am intors catre redactor.
  '' Uite ce e Walters,nu o publicam ca nu o publicam. Ce ai scris tu e blasfemie,baiatule! Ai vorbit despre Dumnezeu ca despre un peste iar noi si sfintii suntem prostituatele. Iisus este matroana iar ocaziile care ne sar in cale sunt pilula de a doua zi? Ce e asta? Ce asta,te intreb?!''
  L-am privit plictisit cum se agita,cum dadea din maini ca apucatul in timp ce eu ma gandeam la maratonul Looney Tunes si ca nu mi-am mai platit factura la telefon de vreo 2 luni si ca nu voi avea cum sa sun la Salvare daca as fi decis sa ma impusc singur in cap dupa discursul acesta de doi bani. Moralitatea nu era punctul meu forte fiindca ma nascusem si crescusem intr-un cartier din Jersey. Aici am avut parte cam de tot ceea ce un om normal nu si-ar fi dorit sa aiba,de la droguri si trafic de arme pana la vecini cu SIDA si colege de banca ce ar fi fost mai degraba fericite sa se culce cu diversi domni decat sa vanda rosii in piata. Jensen probabil ca invatase la Oxford,luand examenele pe bani apoi se intoarse in America pentru a isi crea o cariera,o afacere. Un abator. Pentru ca noi eram porcii iar el ne diseca,ne lua tot talentul si ni-l vindea. 20 de dolari kilogramul,domnilor!
  '' E purul adevar. Ce esti tu? Catolic? Nu,esti ateu ca si mine dar tie inca iti mai tremura lenjeria cand vezi un preot. Te duci la biserica? Normal ca nu. Sotia si fiica iti tin locul si ii spun preotului ca tati,respectiv iubi,are treaba. Nu mai fi atat de ipocrit.''
  ''Nu sunt ipocrit,James!'' se apara el
  '' Nu,asa esti tu,ai dreptate!''
  Tonul ridicat al lui Jensen o facu pe Lizzie sa se trezeasca putin din visare,dandu-si buclele roscate de pe umeri si revenind la subiect. Nu stiam ce ma lasa mai stupefiat cand venea vorba de femeia asta - explozia de culoare si falsitate care o reprezenta sau pasiunea bolnava pentru Chanel No.5? Intr-o zi ar trebui sa o intreb. Ea se ridica de pe scaun,il atinse pe umar pe Jensen si incerca sa il faca sa se calmeze. Suferind cu inima. Mie nici ca imi pasa. Pe mine ma interesa doar ca nu mai mergea masina de spalat si ca pierdeam maratonul de desene animate,ceea ce insemna ca nu mai aveam sa scriu pentru vreo 5-7 luni din lipsa de inspiratie. Detestam reluarile,sincer
  . In timp ce in mintea mea se desfasura o urmarire nebuna intre Bugs si Taz,redactorul isi luase pastila si continua sa rasfoiasca un manuscris cu file verzi. Acest lucru m-a facut putin sa tresar. Culoarea mea caracteristica este griul pentru ca sunt impartial,pentru ca pot fi si rau si bun,in acelasi timp,limita fiind aproape invizibila. De exemplu as fi putut continua sa fiu o pacoste sau sa ii intind chiar eu paharul cu apa cu care sa isi fi luat pastilele. Era doar o chestiune de avantaj,de toane,de recompensa pe care as fi primit-o daca m-as fi prefacut ca imi pasa. Mai vazusem oameni care murisera si inca brusc,care imi marcasera existenta,dar ale caror moduri de a muri si ale caror cadavre erau acum doar o parte din trecut pentru mine,fata de care devenisem impasibil. A imi pasa era egal cu a fi dezmortit,egal cu un dezghet in miezul primaverii.Dar eu eram iarna pura,iarna vie.
  '' Ale cui sunt alea?''
  ''Ale tale,James. Nu mi le-ai trimis tu?''
  Mi-am mutat privirea catre Lizzie care pur si simplu inghetase in loc,privindu-ma speriata. Nu ii spusese redactorului despre reactia mea de duminica,atunci cand ma vizitase. Nu ii povestise cum am dat-o afara,cum aproape ca imi venea sa ii desprind craniul de pe umeri si sa il folosesc pe post de candelabru.Nici cum am ascultat-o indepartandu-se de langa usa apoi am innodat streanguri,asteptand ca sa revina. Nu,pentru ca nu stia ce simteam pentru ea. Nu stia ca ea era singura exceptie,singurul lucru care m-ar fi putut face sa renunt la umanitatea mea,ultima farama de blandete si ratiune pe care o mai posedam,pe care mintea mea intunecata si putin cam intoarsa pe dos o inchise in adancurile ei pentru a se declansa inainte ca eu sa fac vreo prostie. Nimeni nu stia cat de mult o uram si cat de mult mi-as fi dorit sa ii frang gatul cu mainile mele in clipa in care mi-am intors privirea catre cosul de gunoi. File gri. Cuvinte batute la masina de scris. Romanul meu.
  '' Nici macar nu te-ai sinchisit sa ii dai o sansa.'' se auzi vocea mea,calma apoi am strigat,simtindu-mi plamanii aproape explodand ''De ce?!''
  Lizzie se dadu cativa pasi in spate si executand miscarea deja devenita caracteristica ei,se indrepta spre usa,cu dorinta de a apasa cu mana pe clanta,avand cheia in buzunar,gata sa il abandoneze pe redactor si pe oricine altcineva doar pentru a-si salva pielea. Am prins-o de brat chiar cand a trecut pe langa mine,simtindu-i incheietura trosnindu-i cu putere.
  '' De ce?'' am continuat,scotandu-mi cu mana libera briceagul din buzunarul pantalonului
  Viata mea era distrusa. Personajele mele erau copiii mei pe care ii nasteam,carora le dadeam viata pe nenorocitele alea de file gri care acum erau amestecate cu tigari si conserve,intr-un cos de gunoi. Personajele mele erau pentru ei niste simplii avortoni buni de aruncat la ghena. De ce?De ce?
  '' Pentru ca a avut dreptate! Jensen a avut dreptate. Esti in stare sa faci toate acele lucruri despre care ai scris. Sa ucizi,sa desfiintezi religia,sa iti creezi o lume a ta. Creaz-o,dar nu ne amesteca si pe noi. Nu vrem sa te mai vedem,nici pe tine,nici pe ei!'' spuse ea cu lacrimi in ochi,simtind lama briceagului lipindu-se de clavicula ei in timp ce redactorul probabil ca zacea lesinat intr-un colt
  Corpul ei se izbi de birou,in acelasi loc in care sangele meu se scurse din radacina unghiilor apoi am iesit din incapere,urmand drumul spre casa. Speram doar sa nu fi pierdut nimic din maraton altfel chiar ramaneam somer si ca inca mai pornea masina. Dumnezeu sa binecuvanteze televiziunea prin cablu si pe toti cei ce lucrau la Ford!