Tandem

[Kurt F. Malfoy]

• Cap. II
  
  Casa mea nu e numai o casa,e un sanctuar. Si de fiecare data cand cineva isi creaza un sanctuar,trebuie sa existe un zeu,un loc absolut sfant. Pentru mine,zeul era fiecare hartie care se putea folosi pentru a fi mazgalita cu culoarea imaginatiei mele iar locul sfant,unde ma rugam pentru reusita succesului era biroul,cu tot cu creioanele lui roase de catre dintii mei si aruncate te miri unde,alaturi de minunatul automat de cafea pe care numai eu stiu cum l-am urcat la etaj. Doar ca in acea dimineata parca intregul meu univers,intreaga mea casa,locul unde ma refugiam,parea atat de ostila si rece,ca un frigider in care un om m-a pus dupa ce m-a transat in mii de bucati.
  Primisem prin fax o hartiuta dragalasa. Trecusera doua saptamani de la incidentul cu Jensen si Lizzie iar acum eu eram oarecum pe linia de plutire,cautandu-mi totusi un loc de munca din moment ce eram constient ca o chirie a unei case in mijlocul padurii,intr-o zona frumoasa din Minnesota,care costa 4000 pe luna nu se putea plati singura. Nici televiziunea prin cablu,nici dozele interminabile de Mountain Dew! Pe buzele mele,''la naiba'' devenise la fel de obisnuit ca rujul pe buzele doamnelor.
  Stiam ca Jensen avea sa ma contacteze - oh si,da, Lizzie isi daduse demisia sau mai bine renuntase la mine,deci acum nu aveam nici avocat si nici lacheu care sa se ocupe de strategia de marketing - dar nu stiam ca totul se va intampla atat de repede. Si prin scris. Chiar ma mira faptul ca omul nu era analfabet,sincer. Dupa ce am citit tot ce imi transmisese,parca lentilele ochelarilor se subtiasera cu cativa centimetrii iar retina era gata sa se franga in doua. Trebuia sa impartasesc asta cu cineva si plus de asta,nu mai aveam Mountain Dew!
  Pe cat uram oamenii in general,pe atat de drag imi era sa ma duc la barul din apropiere de casa mea. Peggy Jon isi pusese barul tocmai in mijlocul drumului,ca un fel de oaza pentru calatorii insetati si infometati sau pentru un scriitor nebun care venea o data la trei luni si statea de dimineata pana seara. O binecuvantam zilnic pe femeia aia fiindca avea acel ceva,o sexualitate nativa care nu iti sarea totusi in ochi. Un fel de lady devenita prostituata.
  Am ajuns in scurt timp la bar si am intrat fara sa imi pese de parerea barbatilor din jur care de obicei spuneau ca ori sunt homosexual fiindca nu imparteam casa cu nimeni,ori nu mai aveam ce-i face unei femei nici daca se urca pe mine. Pentru ei nu existau criterii de selectie bazate pe inteligenta unei persoane,ci doar criterii de selectie pe baza formelor si a marimii sanilor. Atat de tipic pentru barbatii din aceasta zona,incat ma obisnuisem la fel cum ma obisnuisem sa imi primesc berea cu ghimbir de fiecare data cand apaream prin preajma.
  M-am asezat la una din mese iar Peggy nu intarzie sa apara cu berea mea. In buzunarul hainei de culoarea spicului de grau tineam fax-ul lui Jensen iar in clipa in care mi-a intins halba,am prins-o de mana pe femeie,obligand-o sa stea jos. M-a privit cu oarecare incantare,pentru ca asta nu numai ca spulbera ideile tampite si atat de lipsite de temei are celor care frecventau barul dar si o facea sa se simta dorita,sa se simta femeie. Desi era frumoasa,era cam trecuta de varsta maritisului si orice atingere era ca o invitatie.Pentru ea nu exista propunere ci doar cuvantul ''da'' oricand,la orice ora din zi si din noapte. Il pastra pe buze ca pe ceva sfant,gata sa-l rosteasca la vederea unui inel de argint,unui inel de logodna. Ochii ei aproape ca incepura sa lacrimeze de fericire cand mi-am dus mana pana la buzunar si de tristete cand am scos fax-ul.
  '' Ce-i asta?'' ma intreba ea dar dupa ce vazu de la cine a fost trimis,se incrunta ''Iar el? Ce mai vrea?''
  ''M-a dat in judecata pentru ca,zica-se,l-am agresat fizic si l-am amenintat cu arma. Oh,si mai am un exemplar,al lui Lizzie,cu aceleasi acuzatii,doar ca a venit aseara la 12.Asta a venit acum doua ore.''
  Peggy ma privi oarecum ingrijorata. Nu pentru ca se temea pentru ca aveam sa fiu inchis ci pentru ca asta insemna sa ramana nemaritata,cel putin in adancurile mintii ei bolnave. Si la urma urmei,cum sa nu te indragostesti de unul ca mine? Doar cand vezi parul negru ce seamana cu o cioara plouata si ochii incercanati,asemanatori cu doua bobite de piper ale dracului de iuti,la fel ca si privirea lor,simti ca ti se taie rasuflarea,in general din cauza parfumului ieftin pe care-l folosesc ca sa acopar duhoarea hainelor pe care incerc sa le spal cu mana si cu tot felul de substante de curatat expirate,cand mi se strica masina de spalat - adica o data la doua saptamani. Am fost blestemat sa fiu un macho!
  '' Si ce ai de gand sa faci? Daca tarfu...adica Lizzie nu mai e avocata ta si daca ea pur si simplu s-a aliat impotriva ta...''
  '' O sa ma reprezint singur in instanta. Voi fi propriul meu avocat.''
  Peggy ma privi plina de admiratie desi stiam ca in mintea ei se intreba daca-s normal sau am baut inainte sa ajung acolo. Se ridica pentru o clipa apoi aprinse televizorul mic,portabil,de marimea unei valize care era asezat chiar langa noi. Buffalo versus Miami Dolphins? Semana a deja vu si a reluare - am mentionat cat urasc reluarile,oare?Da,am mentionat. - dar am privit putin,dand gata jumatate din halba de bere.
  '' Eu nu iti zic ca nu e bine,doar ca e dificil. E iar din cauza povestilor tale pline de minciuni?''
  Degetele mele se inclestara brusc pe halba si daca as fi fost ceva mai puternic as fi spart-o,lichidul imprastiindu-se peste tot in jurul meu. Ochii mi se micsorara intr-o privire plina de ura pe care din fericire o atintisem inspre meciul de la televizor sau mai bine zis asupra scorului. Aveam nevoie de cineva care sa-mi serveasca berea si sa ma divinizeze,nu? As fi vrut sa ii fac acelasi lucru ca si lui Lizzie,poate chiar sa o torturez. Avusesem incredere ca era mai mult decat un sac plin de hormoni, nu la fel ca si cei care veneau des in acel loc dar ei n-ar fi venit acolo daca n-ar fi avut de ce. Era clar ca ea era scanteia care aprindea focul. Privirea mea se muta inspre tavan o data cu piciorul jucatorului care lovi mingea apoi am auzit ''Gol!'' si mi-am dus instinctiv mainile la cap,strigand
  ''Nuuu!'' astfel i-am raspuns si la intrebarea adresata adineauri si am si evitat s-o injur '' Mai adu o bere,femeie!'' am continuat intr-un acces incontrolabil de masculinitate feroce
  In ziua aia exageram iar exagerarile nu ma prinde foarte bine pentru ca eu sunt unic,sunt exagerat prin natura dar cand duc natura la limita cea mai cea,atunci clar am o problema. Nu imi placea ceea ce faceam dar vroiam sa ma razvratesc impotriva lor,sa ma folosesc de cineva pentru a-mi varsa furia,teama de viitor. Gasisem pana acum doua joburi : profesor de istorie a literaturii americane la nu stiu ce academie din California si vanzator in piata din cel mai apropiat oras. Oare pe care sa aleg?Greu! Nici una nu imi placea si parca nu imi mai placea nimic. Parca nici desenele animate nu mai aveau farmecul lor iar viata mea devenise si mai gri.Mascam o viitoare depresie in spatele bunului James,bautor de bere si solitar incontestabil a carui singur ''amic'' era o dama trecuta de 34 de ani,dornica de a avea o casnicie cu el,un scriitor de romane politistie. Imi placea sa port masti dar parca asta era prea grea,apasa prea mult pe mine,pe chipul meu,pe tot ce insemnam eu ca esenta. Distrugea nucleul fiecarei celule ce ma alcatuia pe mine si eram la un pas de a nu ma recunoaste cand ma priveam in oglinda. Poate ca aveam nevoie de o excursie a personalitatii,sa iau o pauza de la taciturnul James si sa ma transform in cineva dragut,cineva mai bun si mai demn de respect,mai demn de a fi iubit. Dorothy,nu vrei sa facem schimbi de vieti?
  '' Ia zi,asa-i ca mori de foame,catelus?'' am auzit undeva in stanga mea
  Cand mi-am ridicat privirea - nu inainte de a imi curata ochelarii vreo 30 de secunde si de a mi-i pune pe nas - l-am recunoscut pe seful gastii din acele locuri,cel care imi daduse porecla cu adevarat nemeritata de Fetita. Eram o fetita pentru ca nu ma dadeam la ''fetite'' asa cum o faceau ei. Eu eram mai subtil,vorbeam cu ele,le studiam,ei desigur,pentru a-si arata doza imensa de masculinitate - lucru pe care in mod ironic il incercasem si eu cu Peggy adineauri,fara reusita din pacate. Toate astea imi umpleau fiecare fibra din corp cu cea mai autentica scarba,facandu-mi carnea sa arda mai ceva decat daca ar fi fost inrosita cu un fier adus din Infern.
  '' Macar imi pastrez silueta,nu ca tine.'' i-am replicat pe un ton neutru,continuand apoi sa urmaresc meciul care era pe la sfarsit si simtindu-mi inima franta deoarece,ca de obicei,Dolphins pierdeau
  Deodata m-am simtit precum mingea pe care jucatorul o aruncase in aer si anume luat pe sus de o forta mai mare decat a mea,de niste brate imense gata sa ma distruga prin modul in care ma strangeau. Era clar,fusesem atacat in chip miseleste,cand ma uitam la un meci de fotbal! Matahala ma privi infuriata,gata sa imi rupa oasele.Ce-i drept,simteam ca si cum o mie de pietre mi-ar fi fost aruncate pe coaste si omoplati,de unde ma strangea. Am incercat sa imi mentin ritmul cardiac si respirator constant si sa nu fac pe mine. Daca treceam de asta era in regula.
  ''Usor,uriasule...'' i-am spus,zambindu-i tamp
  Imi dadu brusc drumul si isi pregati pumnii pentru a-mi face un tatuaj violet,aproape permanent in jurul ochilor. Am strans din ochi,pregatindu-ma sa fiu lovit insa am auzit brusc ceva ce semana cu o sticla sparta. Cand m-am uitat,parca toata ura mea fata de Peggy disparuse. Femeia aia putea fi avocat,soldat pana si drac,daca vroia. Intr-o criza neobisnuita de curaj amestecata cu dorinta de a isi apara barbatul - a carui rol,din pacate sau din fericire,il jucam eu - luase o sticla numai buna de Jameson si il sorcovi pe atacator cu ea. Matahala isi duse mainile inspre cap,racnind,deoarece cateva cioburii ii intrasera adanc in crestet. Eu,pentru a nu ma lasa mai prejos si pentru a arata totusi ca merit sa fiu Don Juanul lui Peggy,m-am ridicat si i-am strigat celui care indraznise sa se ia de mine
  '' Data viitoare cand mai vii pe aici,ai sa ma pupi in...''
  Gura ma ia vesnic pe dinainte,mai ales atunci cand beau mult si cand fac pe-a cocosul. M-am simtit din nou mic si infim cand l-am vazut revenindu-si si nu am mai asteptat inca un ajutor din partea fetei de la bar,fugind cat ma tineau picioarele mele,atat de usor de comparat cu doua betisoare cu care mancau chinezii orezul cu aceeasi pasiune cu care matahala ar fi vrut sa ma manance pe mine de viu. M-am simtit prins de o euforie nebuneasca in clipa in care am observat ca nimeni nu ma urmarea,asa ca am continuat sa alerg pana aproape de casa. Deja imi imagineam cum aveam sa scriu despre asta,exagerand totul in detaliu,cum eu am fost cel care m-am salvat,cum i-am spart nasul si i-am mancat ficatul. Sau ma rog,ceva de genul... Traiam un vis iar picioarele mele parca luasera foc. Pacat ca exista si realitatea care sa te trezeasca din vis iar aceea era insotita de un zgomot,un claxonat si apoi de o durere insuportabila cand simti cum esti lovit din plin,cand cazi pe jos si auzi soferul injurandu-te si chemand ambulanta.
  
  Stiti cat de frumosi sunt ingerii atunci cand iti pierzi cunostinta?