children of the damned

[Lexie Stryder]

• Lexie nu isi trase mana din stransoarea lui Kurt. Stia ca asta va urma. De fapt, stia ca va urma ceva. Il stia pe Kurt. Cu siguranta avea ceva ritual ciudat sau oricum, mai mult decat un juramant. Nu era un lucru rau. Daca se gandea mai bine, si ea ar fi avut un ritual ciudat sau ceva in genul.
  
  Simti taietura destul de dureros, insa nu spuse nimic si incerca sa nu se uite prea mult la ce facea Kurt acolo. Niciodata nu ii placuse sangele, si stia ca ce facuse barbatul atunci i-ar fi intors stomacul pe dos.
  
  Cand ii auzi "urarea de bun venit", Lexie zambi, simtindu-se ciudat de usurata. Nu se asteptase la asta. Era un fel de sentiment de siguranta si familiaritate, ca si cum ar stii ca apartine de ceva, ca are pe cineva care sa o pazeasca, sau sa o ajute si caruia sa ii intoarca favorurile. Si acel cineva era oricare dintre membrii Sfintilor Mortali, chiar si unii pe care nu ii cunostea inca.
  
  Arunca o privire la taietura din care curgea sange cand Kurt ii aminti de ea. Nu era chiar mare lucru. Isi flutura usor bagheta, aplicand o vraja pe care o invatase mai demult de la mama ei. nu era mare lucru. Pur si simplu ii grabea putin vindecarea ranii, care se inchise aproape imediat.
  "Nu e mare lucru," ii raspunse cu un zambet.