children of the damned

[Kurt F. Malfoy]

• Asta ii placea la Lexie. Nu se complica deloc si chiar si atunci cand lumea ii cadea in cap lua totul ca atare,fara a exagera nici macar un detaliu. Nu intelegea de ce existau persoane care daca se intepau,credeau imediat ca urmeaza sa faca o boala rara si incurabila iar cei care mai aveau 2 ore de trait se bucurau,jucau sah si table si savurau un cocktail. El era din categoria doi si la fel si baietii lui - desi Sfintii Mortali erau acum in mare parte numai fete,el fiind printre putinele exceptii masculine.
  
  '' Si chiar de te-ar durea nu mi-ai zice.'' ii observa privirea apoi ii raspunse '' Nici eu nu as spune nimic. E durerea mea,de ce s-o impart cu altii?''
  
  Era zgarcit si cand venea vorba sa isi impartaseasca ideile si sentimentele pentru ca nu aveam nevoie sa ii spuna altora ce simtea,daca il durea ceva sau daca lucrurile se inrautateau. De aceea Lexie fusese prima care il intrebase cum o mai duce si nu invers. Pentru ca stia ca ar fi urmat sa spuna si el ce trebuia spus si nu ii placea intotdeauna sa vorbeasca despre el.Se vedea prea neinsemnat si irational. Un parazit norocos ce isi castigase cumva dreptul la viata.
  
  '' Tu ai provocat durere? Ai ranit vreodata un om? Ai ucis vreodata?''