children of the damned

[Kurt F. Malfoy]

• O privi oarecum ciudat,dar deloc surprins. Ciudat pentru ca nu ii venea sa creada ca ea recunoscuse asa ceva in fata lui. Dar era perfect daca putea tortura. I-ar fi lasat lui placerea de a incheia jocul,de a lua viata acelui nefericit. Pentru Kurt erau lucruri atat de normale,erau un hobby anormal. Cam la fel cum fusese parkour-ul pentru primii oameni care-l experimentasera - pentru ca acel 'sport' era unul din favoritele lui iar a sari peste cladiri il ajutase de multe,multe ori.
  
  '' Am ucis la 15 ani. Un astropuf. Apoi pe fratele meu geaman. Si a urmat seria aceasta pe care o duc si acum. In urma cu doua zile a fost ultima crima. O fac de placere. Sunt un monstru,dar imi place de mine.''
  
  Nu s-ar fi dorit altfel. Adora placerea pe care o obtinea de fiecare data cand taia gatul cuiva. Pentru ca era mult mai bine sa iei gatul unui om decat sa folosesti o vraja. Nu-i era mila de toti acei noni inchisi la Azkaban pe degeaba si nici de Aurorii care ii urmara,fiind numi complici. De cand obtinuse slujba la Minister,toti il privira cu ochi rai fiindca erau constienti ca el,Kurt Malfoy,era adevaratul vinovat dar fara probe,nu faceau nimic. Plus,majoritatea de la Minister erau din Ordin asa ca prezenta unuia din tabara adversa era egala cu prezenta unui vierme in ograda gainilor.
  
  '' Dar nu iti cer sa devii ca mine.''