Come as you are

[Julieta D. Thibault]

• Surase scurt cand i auzi multitudinea de replici si incerca sa tina pasul cu ce zicea. Vorbea ca un filozof si isi scutura capul dupa ce termina, parca i citise o carte intreaga desi nu o deranja asta, de fapt nu o deranjase nimic. Se vedea ca baiatul are tupeu, si da poate ca el trebuia sa o intrebe ce face la ora aceea acolo dar se pare ca i furase cuvintele inante. Se intoarse brusc intr-o parte auzind un zgomot, ca apoi sa isi revina la starea intiala, zicand:
  
  - Poate am dat impresie gresita despre mine, dupa cum am zis nu sunt perfecta si nici nu vreau sa fiu...perfectiunea nu exista, iar cei care se cred perfecti sunt doar niste persoane care se ascund in spatele unor defecte sau mai bine zis masti. Si da, sunt rebela..probabil prin simplul fapt ca ies noaptea la plimbare, iar daca sunt prinsa probabil detentia ma va astepta. Si probabil ca prin faptul ca sunt rebela, sunt diferita de celelalte fete. Continua ea pe un ton filozofic, la naiba zici ca era o moara stricata si probabil il plictiseau cuvintele ei dar i ieseau pe gura si nu putea sa taca..cel putin nu acum.
  
  - Insomnia e motivul la mine..si sa-mi fie teama de padure? Niciodata nu mi-a fost teama sa vin in padure, prin simplul fapt ca o cunosc de la un capat la altul..cat despre faza cu "un baiat despre care nu stii mai nimic"..ar trebui sa-mi fie frica de tine? continua ea razand si cu o voce calda, continua. Ai fi tu in stare sa imi faci ceva? zise ea pe un ton jos, dar totusi nedumerita si cu vocea intretaiata. Da, probabil nu il cunostea..dar nu parea genul de om sa-ti fie frica de el, cel putin nu ei.