children of the damned

[Lexie Stryder]

• Lexie stia ca Kurt omora oameni, Si totusi, de ce simtise o durere acuta in piept cand auzise varsta de la care incepuse sa ia viata oamenilor? Atat de tanar...
  Nu stia cum o persoana atat de deosebita ca si el ar fi putut fi blestemat. Insa era. Si nu trebuia sa fii geniu sa iti dai seama. Daca iei viata unui om, esti pur si simplu terminat sufleteste. Sau asa ar trebui sa fie.
  
  Insa atunci cand statea de vorba cu el, cand vedea cat de mult tinea la Sfintii Mortali, la ea, la Ivy, era atat de greu sa isi imagineze aceleasi maini ucigand, torturand.
  Inspira adanc, transformandu-si respiratia intr-un oftat auzindu-i cuvintele. Stia ca nu trebuia sa devina ca si el. Si sincera sa fie, in unele privinte nici nu voia asta.
  
  "Cum de nu te deranjeaza?" intreba ea, brursc. "Sa iei viata oamenilor. Nu te omoara pur si simplu remuscarile?"
  POate era naiva, poate ca nu intelegea cum gandeste el, insa partea asta a mintii lui era un mister pentru ea. Unul pe care poate nu il va dezlega niciodata. Ea insasi nu era o sfanta, asa ca nici pentru o clipa nu il judecase pe Kurt, indiferent ce ar fi facut. La urma urmei, trebuia sa aiba el un motiv pentru toate lucrurile pe care le facea.