Come as you are

[Artimei N. Denver]

Vazuse ca apar la orizont turnurile inalte ale castelului, nu mai fusese acolo de un an si ceva. Ma rog nu era atit de mult, dar i se facuse dor de aer de mune si mirosul de prospetime. Incepuse sa mai incetinesca pasul si cind o auzi pe ea intrebindul ce o sa faca mai departe nu-i ii raspunsese doar continuase sa mearga intr-o directie aparent opusa castelului. Si doar atit a putut, sa-ti tina morala? Imi amintesc cum abia reuseam sa fugim fara ca sa fim batuti de el, iar pe tine doare te cearta, nu-i corect, asta se numeste discriminare. Scincea exact ca un copil ce gemea de nedraptati, si chiar ii era oarecum de tot ce se intimplase in scoala, amintiri frumoase despre tineretea sa.

Drumul era liber sa ca puteau sa iasa frumos din padurea aia noroioasa. Se aflau direct in fata portilor din Hogwarts. Pe aici nu puteam trece nici daca am vrea asta din toate puterile. Trebuie sa mai inconjuram putin daca vrei sa ajungi cit mai repede sus. Il apucase nostalgia dupa timpurile in care se furisa inapoi in castel dupa o noapte de umblat brambura prin Londra, erau doua cai, sau prin Padurea Interzisa, sau prin lac. Sigur el avea sa aleaga calea cea mai scurta, adica lacul.