Tandem

[Kurt F. Malfoy]

• Cap. V
  
  Prima saptamana a trecut usor,fara divergente sau discutii in contradictoriu,exceptand datile in care Jack avea ceva sa ii reproseze lui Carlos. Lucruri minore in general,tocmai de aceea asa-zisa lor cearta se termina destul de repede,urmata fiind de o tacere apasatoare. Am invatat lucruri noi de la ei,cum ar fi ca o conserva se poate deschide in cinci moduri diferite,folosind un cutit sau ca mancarea adusa joia era mai buna decat cea de marti si ca niciodata nu vei gasi ceva interesant la mini-televizorul din salon. Ralph era mereu plecat,explorand policlinica prin sistemul de aerisire. Ajunsesem sa-l vad ca pe un sobolan care mereu isi controla galeriile. Adevarul era ca Ralph juca rolul sobolanului-mama care mai sterpelea ceva de la asistente - mancare de obicei - si ne aducea noua,puiutilor ei.
  Ajunsesem sa le povestesc despre cartile mele si despre cat de minunat era sa dai viata personajelor si dintr-un motiv nestiut de mine,ei ascultau cu atentie iar atunci cand terminam ce aveam de zis,pur si simplu imi aduceau la cunostinta ca stiau toate acele lucruri,ca imi citisera cartile si ca ma invidiau pentru ca,teoretic,eram o persoana publica. Asta imi aminti ca pe paginile ziarelor probabil scria ''James Walters,marele autor de romane politiste,inchis la nebuni''. Nu imi placea situatia,dar zambetul acelor trei nefericiti era singurul lucru care ma mai tinea in viata,care imi dadea de inteles ca lumea nu se sfarsise. Faptul ca eram luat si pus la un loc cu ei,nu facea decat sa imi scada din reputatie.Dar ce reputatie sa mai ai cand ai fost dat in judecata de cel mai influent redactor cunoscut si de propriul tau avocat? Poate ca meritam sa fiu nebun.
  Cuvantul nebun ma intriga pentru ca nici pana atunci,dupa o saptamana,nimeni nu-mi spusese ce am. Asistentele veneau si imi faceau injectia,la fel si celorlalti apoi plecau. In cel mai rau caz,daca Ralph avea spasme,veneau seara si-i dadeau somnifere. Atat.
  Insa luni,chiar dupa ce asistentele venira si ne administrara medicamentul,usa se deschise pentru a doua oara. Paznicii ma chemara,folosind cuvinte la per tu,apoi imi pusesera catuse si ma scoasera cu forta din salon. Carlos se ridica in picioare,speriat,dorind sa ii opreasca insa ceilalti doi il tinura de brate astfel incat nimic nu s-a mai putut face. Simteam pumnii acelor indivizi impingandu-ma pe holul pustiu,iar vocea mea rasuna iar si iar,ca un ecou. Ma simteam slabit si tot ce imi doream era sa ma intorc in odiosul salon 36 care acum devenise casa mea,mult mai frumoasa si mai potrivita decat cea de pe marginea lacului,in care statusem cu chirie si in care aproape ca o luasem la bataie pe Lizzie.
  Am ajuns in cabinetul doctorului in scurt timp,acelasi doctor care ma instiintase cu privire la faptul ca nu mai aveam sanse de recuperare,daca nu stateam cuminte. Se pare deci ca pentru a fi sigur ca o sa raman mult timp pe aici,ma bagase intr-o celula draguta alaturi de alti trei bolnavi. Cunosteam strategia,nimic nou,dar in adancul meu stiam ca e ceva mai mult. Era o informatie a mea,la care eu insami nu aveam acces. Poate albul care ma inconjura peste tot pe unde ma duceau era ca o bariera intre mine si mintea mea si ei se foloseau de acest lucru.
  ''Uite ce e,sper ca ai inteles ca esti usor influentabil.''
  '' Ma scuzati,doctore,ce vrea sa insemne asta?''
  '' Inseamna ca puteai merge doar ca am considerat necesar sa te facem sa crezi ca asa ceva e imposibil. Uite de ce te retinem aici.. Aia trei sunt cei mai periculosi oameni pe care-i stiu. Cel putin mexicanul si cel cu parul verde. Ralph e ... diferit. Vrem ca tu sa te apropii de ei si sa ne raportezi tot ce fac.''
  Daca am fi fost in razboi,asta ar fi insemnat inalta tradare si as fi fost impuscat pe loc,fara proces sau o ultima dorinta. Ei meritau aceasta soarta fiindca eu niciodata,dar absolut niciodata,n-as fi crezut cuvintele lor. Cum ar fi putut Jack sa-ti faca ceva mai rau decat o jignire? Sau cum ar fi putut Ralph sa te atace cand noaptea in somn tipa si se zvarcolea? Sau Carlos...Carlos,dragul meu Carlos,cel mai minunat om pe care l-am cunoscut,cu aerul sau extravagant si acel sombrero pe care il tinea aproape,de parc-ar fi fost cea mai mare comoara,inlocuindu-l uneori cu mine si spunand ca viata lui era mai frumoasa de cand ajunsesem eu in salonul 36. Cum i-as fi putut trada? Cum? Si totusi,scopul scuza mijloacele...
  '' Fie,accept. Dar am o mica nelamurire. De ce ma injectati si pe mine?''
  '' Ca sa nu se prinda,geniule. Tu ai vitamine acolo,ei au un medicament care ii tempereaza,mai mult sau mai putin.''
  Niciodata nu intrebasem asa ceva insa fiind acum fata in fata cu acel director de inchisoare,cu acel doctor,trebuia sa il intreb,asa cum un evreu l-ar fi intrebat pe Mengel.
  '' De ce eu? Si de ce boala sufera ei?''
  Nici acum nu ii vedeam ca fiind persoane instabile,demne de a fi ucise. Nu ii vedeam ca fiind oameni rai,care ar fi putut fi luati si aratati cu degetul. Si chiar de ar fi fost,toti meritam o a doua sansa. Eu nu sunt cel mai bun om din lume,niciodata nu am fost,dar pentru asta nu am considerat ca eu,sau altii ca mine,ar trebui sa fie judecati. Fiecare dintre noi avem anumite probleme,avem un trecut diferit,un destin diferit. Nu e vina noastra. Nu e vina nimanui. Ne-am nascut si ducem povara vietii noastre pana la capat,imbratisand moartea ca pe o eliberare. Nu mi-a fost niciodata teama de intuneric,poate de aceea si toata aceasta lumina imi bloca judecata. ''Esti de incredere. Cat despre boli. Carlos este un sadic cum rar intalnesti,un psihopat. Jack prezinta personalitati multiple. Iar Ralph,ei bine... la el e mai delicat. E un cocktail. Are cate putin din toate.''
  Cuvintele lui si tonul pe care le rostise imi dadura certitudinea ca ma mintea. Tot drumul inspre salon - atunci cand intreaga conversatie cu doctorul se sfarsi – fu linistit,doar ca in mintea mea existau un miliard de intrebari. Ce rau le facusera cei trei? Raspunsul veni imediat ce am trecut pragul salonului si i-am privit pe amicii mei,cu o usoara teama. Initial imi dorisem sa nu le aduc la cunostinta nimic din ce am vorbit cu doctorul,fiindca si jurasem cu mana pe Biblie ca aveam sa tac,insa fiind ateu,acel juramant nu cantarea nimic.
  '' Cum a fost?'' intreba Carlos
  '' Salutati-va noua cartita,baieti. Mi-au dat mult de sapat.''
  
  
  ***
  
  Timp de trei ore ne-am invartit dupa deget,vrand sa evitam subiectul insa Jack,ca intotdeauna,avusese initiativa si ajunsesem la concluzia ca ne foloseau pe post de cobai,ca ceea ce imi administrau mie numai vitamine nu erau si ca,in cele din urme,aveau sa ma ucida si sa ma arunce Dumnezeu stie unde. Deja ma imaginam pe fundul unui canal,fara televizor,fara faima si fara Bugs Bunny. Deja il vedeam pe Carlos inchis undeva si nu as fi suportat asta iar pe ceilalti doi,singuri pe lume sau,in acelasi salon. Uneori ma intrebam daca mexicanul nu avusese dreptate. Eu eram,pare-se,salvatorul lor.Dar de unde stiuse? Intr-o zi aveam sa il intreb.Dar pana atunci...
  '' Ne trebuie un plan.Trebuie sa avem grija de noi. Sa nu-i mai lasam sa afle lucruri despre noi.'' l-am auzit pe Ralph
  '' Esti tipul cu aerisirea,trebuie sa stii exact planul cladirii.'' i-am replicat,luandu-i lui Jack yo-yo-ul din mana
  Am observat ca firul acela nu era unul obisnuit. Era mult,mult mai rezistent si mirosea ciudat. Mirosea a sange. Nu am dorit sa il intreb pe baiatul cu parul verde de ce mirosea astfel fiindca sincer sa fiu,desi ii cunosteam relativ bine si tineam la ei,uneori ma faceau sa ma simt ca victima unui abuz fizic,sexual,moral. Incepusem sa ma intreb daca doctorul nu avusese dreptate insa atunci cand mexicanul imi atinse mana - observand ca tocmai cazusem intr-o transa,intr-o panza a propriilor ganduri – atunci am realizat ca nu aveam de ce ma teme. '' Gardienii poarta cravata,asa-i? '' am intrebat
  '' Ma mir ca nu se imbraca de la Gucci. Oricum,ce idee nastrusnica mai naste creierasul tau faimos,cu care castigi miliarde?'' replica Jack,incercand sa-mi ia jucaria din maini
  Toata acea policlinica ma schimbase.Facuse din mine alt om. Gandeam mai rational ca niciodata,nu imi mai pasa de nimic. Devenisem un strateg mai bun,un...Un ucigas mai bun. Atunci mi-am luat mana dintr-a lui Carlos si m-am apropiat de usa,privind prin unul din cele doua gemulete.in spatele caruia se puteau observa umerii gardienilor.
  '' Ideea de a evada maine seara,va spune ceva?''