Come as you are

[Artimei N. Denver]

Auzise vocea ei destul de stinsa. Parca nu era increzuta in ceea ce-i zicea, dar ma rog dupa o asa sperietura se gindea ca nu o sa primeasca vreun raspuns din partea ei. Visul frumos de a tine o Julieta in brate se spulberase cind vazuse cit este ora. Slabi strinsaorea, dar nu ii dause drumul de tot, avea sa merga lipit de ea pina nu ieseau teferi de pe acea alee. Va trebui sa mergem asa. Facuse un pas inainte asteptind sa faca si ea acelas lucru. Pietrele erau destul de maricele, incapeau doi oameni la o nevoie.

Vintul incepuse sa bata din ce in ce mai tare. Din Padurea Interzisa se auzeau ecouri inspaimintatoare, urlete si tipete care-ti inghetau singele in vene. Copacii trosneau si fosnetul frunzelor se asemana cu sunetul scos de niste foite de metal lasate in voia vintului. Raceala patrundea nu in maduva oaselor, dar in suflet si asta era abia inceputul unei zile nu chiar placute in aparenta. Pasise pe iarba moale ridicindo pe ea de pe piatra si punindo jos.

Doar incheietura ei se afla in in poseseia s-a, dar asata era suficient pentru a o putea ghida si a o facea sa se duca acolo unde el vroia. Era atit de usor sa manipulezi o persoana avind un simplu contact cu ea. Pina la castel nu era mult de mers, dar era un risc foarte mare ca sa fie prinsi. Soarele rasarea de dupa munti, in ciuda norilor densi si gri frumusetea rasa ritului nu s-a sters de loc.

OOC: Parca am sters toate mesajele, in fine acum e liber inboxul