Come as you are

[Julieta D. Thibault]

• Inghiti in sec si nu era sigura pe vorbele ei. De fapt ce persoana putea fi sigura de vorbele ei dupa ce trase o sperietura..cat era ea de mica sau mare. Isi reveni din aceea visare amintindu-si ca trebuiau sa ajunga la castel, era destul de tarziu. Simti cum Arty slabeste stransoare si trebuiau sa mearga amandoi deodata, pentru a fi siguri..ca nu o sa pateasca nimic.
  
  Se uita in jos la apa rece care era linistita, dar totusi iti dadea fiori pe sirea spinarii. Nu-i placeau astfel de imagini, dar isi ridica rapid privirea intalnind-o din nou pe a lui. Facu si ea un pas inainte dupa el si tot asa pana ajunsera intr-un final la mal. Vantul batea puternic si se simtea racoarea, cel putin pe gatul ei cald si albicios. Inima inca i batea cu putere, nu stia motivul..ori el ori sperietura care o trase.
  
  Pasi usor pe mal, in urma lui. Tot drumul se rugase sa nu fie prinsi, desi daca scapau teferi si neprinsi din asta...era mare lucru. Se intoarse spre el cu privirea, schitand un zambet, zicand:
  - Jur ca nu o sa mai folosesc pietrele astea, cel putin nu prea curand!Continua ea pe un ton amuzant si cu o voce calda.