Come as you are

[Artimei N. Denver]

Nu-i placea de loc chestia asta cu vintul ce se transforma in uragan si timpul ii presa cit se poate de mult. Incepuse sa indeseasca pasii, iar ea ar fi trebuit deja sa fuga ca sa tina pasul cu el, dar nu mai conta. Ploaia incepea sa devina chiar violenta si rece, iar el era doar in tricou, ce mai dimineata perfecta. Ajunsese la o usa care trebuia sa duca teoretic in subsol, desi practic nu mai stia daca se putea de intrat pe acolo. O deschisese si vazuse acelas perete destul de familiar. Cauta acea caramida importanta ce ii dadea accesul in interior.

Nu o gasea si incepea sa se enerveze la culme, stia ca exista un cod, dar nu si-l putea amintea sau macar lucrul cu care asociase acel cod. Dupa ce pipaise aproape fiecare caramida daduse in firsit de ceea ce cauta. Peretele se ruina cind el o pasa. A intrat tragindo pe fata dupa el. Era intuneric si umed. Cu o pocnitura din degete aprinsese tortele ce stateau fixate de pereti. Caramida ce se tavalise nu demult pe jos formase inapoi acelas perete rigid si poate indestructibil la prima vedere. Nu mai avem mult. Din subsol va trebui sa gasim o cale de a ajunge sus, felacuri la drept vorbind. Ii facuse cu ochiul si incepu sa merga prin tunel tragindo si pe ea din urma.