Come as you are

[Artimei N. Denver]

Era concentrat la problema cum sa ajungem in turn si uitase complet de ea. Uitase de emotiile pe care i le stirnise cu mai putin de jumate de ora in urma. Vocea ei il trezise nu auzise ce spunea, dar parca se aflase pina acum intr-o alta dimensiune, una paralele cu realitatea dura in care el o stringea al piept dupa ce o slavase de la o baie in lac, sau asta fusese real si el nu-si dadea seama? Ridica citeva scari si trinti o usa. Ajunsese in locul acela atit de familiar. Martorul oculoar la toate timpeniile lui, subsolul unde dupa un perete se afla dormitorul si Camera de zi a Viperinilor. Ceva de neiutat, insa nu avea timp pentru melancolie. Acum isi amintise ce-i spusese fata, ca mai avea doar jumate de ora.

Atunci va trebui sa fugim putin, nu de alta, dar nu vreau sa ma prinda cineva pa aici, mi-a promis ca-mi rupe picioarele si nu cred ca a fost gluma. Era o chestie mai veche. Se lagase intr-un timp cu niste tipi cam dubiosi si o fata frumoasa foc, un hexagon amoros ar putea spune daca nu era chiar heptagon, in fine. Avusese ceva de furca cu tipii aia doar pentruca si-a permis sa stea linga fata in majoritatea noptilor, ce mare tregedie, nu avea ce face daca pe el il placuse cela mai tare.

Strabatuse impreuna cu fata coridorul si ajunsesera in marele hol. Undeva linga scarile de marmura exista un pasaj care ducea spre trunuri, dar nu stia la care turn anume ajungea. Daca il nimerea era bine, daca nu aveau sa dea de belea.