Come as you are

[Artimei N. Denver]

Spera doar sa nu gresit drumul, nu vroia sa nimereasca in alt colt de castel. Din cite stia erau minimum sapte kilometri intre Turnul celor de la Ochi-de-Soim si trunul Cercetasilor. Ajunsi sus isi intorse capul spre ea. Vazuse ca era zgiriiata, mama si inca unde. Avea coapse superbe si acum pe una dintre ele trona o zgirietura cit se poate de urita. Se asezase in genunchi in fata ei studiind atent rana, la dracu era cit se poate de adinca si era sigur suta la suta ca va ramine semn. De ce trebuia sa se intimple anume asta? Nu se putea sa fie o minuscula zgirietura? Nu trebua sa fie o taietura mare si care mat singereaza. Nu avea bagheta la el si nu o putea ajuta cu prea multe. Nu stia sa faca prea multe vraji fara bagheta.

Unde am ajuns? Sper sa nu fi gresit drumul iarasi. Va trebui sa coasem chestia asta daca vrei sa nu ramina nici un semn. Un zimbet mai mult amuzant ii aparuse pe chip. Stia el o chestie de pe urma careia dispareau cicatricile, dar nu ezitase sa o sperie putin. Nu era o vraja, nici un fel de vraja nu avea darul sa faca asemnea minuni.