Damn you're free

[Ivy Thibault]

• Ivy îşi îngustă ochii aproape imperceptibil. Nu îi răspunse la salut, ceea ce i se părea până şi ei cam nepolicticos, aşa că îşi corectă greşeala precaută.
  "Bună," zise viperina pe un ton ce spunea clar de fapt, nu e chiar aşa de bună. Remarcă că bărbatul din faţa lui era drăguţ, cu părul blond ca paiele şi un zâmbet fermecător. Simţi aproape instantneu că nu e duşman şi că, dacă se purta drăguţ, avea să fie un prieten grozav. Aşa se relaxă şi lăsă loc de un zâmbet la remarcă lui.
  "Mda, ăsta e motivul pentru care nu am venit aici să mă plimb," răspunse ea şi se apropie mai tare, amintindu-şi dintr-o dată motivul pentru care venise aici. El se pusese între ea şi Închisoare, aşa că nu avea de ales, decât să treacă pe lângă el.
  "Vizitez un prieten, dacă vrei hai cu mine," decise ea într-un moment. Ştia că nu era deloc precaută, aşa cum îşi propuse, însă instinctul îi spunea că putea avea încredere în el, şi instinctul nu o înşelase niciodadă până atunci.
  "Eu sunt Ivy, apropo."