When i'm angry i shout at the top of my voice

[Agnes Marie Lovel]

• Me and Klaus
  
  
  
  Din nou. Pelerina galbena nu era potrivita pentru o plimbare in Padurea Interzisa. Nu era noapte , insa nici zi. Era amurg.
  Isi trecu mana prin par si incerca sa nu se impiedice de crengile de pe jos. Avea impresia ca cineva le pusese intentionat acolo. Scoase bagheta si facu un semn pe copacul pe care-l atinsese drept sprijin. Avea sa le insemne pe toate , pana gasea colierul acela. Il pierude cu o seara in urma , cand alergase pe acolo pentru ca Paznicul Vanatului scapase niste animale ciudate dintr-o lada, ceea ce o facuse sa alerge..si probabil colierul se agatase de vreo creanga. Desigur , putea folosi vraja"Accio!" , insa incercase deja..si probabil reespectivul obiect era prea departe.
  Isi dadu suvitele de par dupa ureche. Parul ei era prin in coada , dar bretonul care nu reusise sa-l prinda , ramasese pe langa tample.
  Observa o silueta , nu foarte departe de locul in care statea ea. Probabil era vreun centaur , sau ceva. Avea bagheta oricum. Era Devoratoare , oricum. Ce urma sa faca? Oricuuum?!