never let anyone know your weaknesses

[Arlin van Iver]

• 
  Klaus wants.
  
  Incerca sa deschida ochii. Putea distinge crengile copacilor pe cerul care abia se lumina de ziua. Simtea o durere ingrozitoare de cap. Se sprijini in coate si analiza imprejurimile. Copaci. Era intr-o padure.Era chiar in mijlocul padurii si era frig. Avea o zgarietura urata pe frunte si ii era frig. De cat timp statea acolo? Si ce se intamplase?
  
  Ii lua ceva timp sa observe ca blugii ei erau murdari in zona tibiei. Probabil din cauza ranii de la picior isi pierduse echilibrul si cazuse lovindu-se de trunchiul copacului aluia. Nu era la curent cu ce se intamplase mai exact. Isi numai niste umbre. Ea fugind de cineva...apoi o sageata si BUF!. Adormise. Oare de cat timp era acolo? Cum rezistase atata timp? Cum de nu venise niciun animal sa o infulece? Noroc? Eeei..cum sa nu.
  
  Isi sufleca manecile cardiganului gros, gri si-si scoase bagheta. Cu ajutorul acesteia isi bandaja piciorul. Cel putin putea sa se miste. Si pe unde urma sa o ia? Daca dadea de necazuri si mai mari? Dar de ce se plangea? Acestea erau doar gandurile ei. Nu trebuia sa gandeasca astfel. Trebuia sa ..sa fie optimista. Era intreaga si avea bagheta la ea. Daca creatura care o atacase prima data avea sa se intoarca atunci era pregatita. Auzi niste fosnituri in tufisuri, ceea ce o descuraja putin. Se intoarse brusc simtind cum respiratia ei calda lua forma unor norisori gri in aer apoi disparea.