never let anyone know your weaknesses

[Klaus Lovel]

• Isi sufleca manecile de la camasa in carouri albastra si ofta scurt holbandu-se in oglinda. Isi lua pe el o pereche de blugi negri si tenesi albi pe care i purta mereu caci considera ca i aduceau noroc si iesi din conac. Inchise usa dupa el sau mai bine zis o trantise, dar nu inainte sa de-a de veste spiridusilor ca avea sa plece cateva ore bune.
  
  Avea nevoie de putina relaxare asa ca nu-i strica o mini-plimbare, insa nu avea o tinta exacta acuma. Se plimba prin jur si brusc gandul i zbura sa cutreiere putin Padurea lui Dean. Insipira aerul adanc si ajunse in capatul padurii, nu stia care si nici nu-i pasa doar avea sa se plimbe cateva ore pentru a-si pune ordine in ganduri. O da, avea nevoie de timp ca sa-si puna ordine in ganduri caci avea o gramada de chestii pe cap si multe de rezolvat.
  
  Insa acum voia ca macar o ora sa nu se gandeasca la nimic si apoi sa inceapa rand pe rand sa-si puna ordine si sa-si organizeze gandurile cum trebuia. Rupse o frunza si incepu sa fluiere, nepasandu-i daca mai era cineva in padure, insa brusc observa o tanara in fata lui. Si cum sa nu o recunoasca pe Arlin? Era frumoasa, trasaturi de papusa..si in plus i captase atentia, sa o sperie sau sa nu? Cand ea se intoarse brusc el aparu langa ea, zicand:
  - Buna, papusa. Ce te aduce pe aici singurica?