never let anyone know your weaknesses

[Arlin van Iver]

• Se intoarse cu greu in spate, si brusc facu contact vizual cu o persoana. Ii parea cunoscut. Era Klaus, sau cam asa.Uitase numele lui. Se intampla asa cand nu avea chef sa retina datele despre respectiva persoana. Duse mana la piept si inspira speriata.
  "Fir-ar! Tu esti cumva umbra mea?"intreba ea nervoasa, privindu-l tinta. Linia buzelor era accentuata si scoasa in evidenta de parul lung care-i atarna pe langa tample, acoperindu-i obrajii.
  
  Privi in jur speriata. De ce dadea mereu peste el? In toate locurile in care mergea era si el. Era ca un..ca uuun..ca un nor de ploaie. Cand iesea soarele aveai timp de liniste,dar cand se intuneca din nou, atunci aparea el. Nu ca l-ar fi antipatizat. Ci doar nu avusese timp sa-l cunoasca mai bine si de aceea acum credea ca prezenta lui ii aduce necazuri.
  
  "Habar nu am! M-am trezit pur si simplu aici. Probabil inca visez acum.."spuse in cele din urma, ridicand ironic din cap si zambind tot ironic in coltul gurii.