never let anyone know your weaknesses

[Klaus Lovel]

• - Haide, nu mai fa pe speriata ca nu-ti merge. Continua el pe un ton glumet si isi arcui ambele sprancene miscandu-le in sus si in jos, intr-un ritm alert. Era ciudat, dadea de ea peste tot si in cele mai ciudate locuri. Ce naiba putea face o fata in Padurea lui Dean sau orice alta Padure? Avea sa ramana un mister pentru el insa acum nu era important asta.
  
  Isi indrepta privirea spre ea, analizand-o din cap pana in picioare. Da, exact cum gandise..trasaturi fine, frumoasa si in plus avea gusturi si la haine. Ce iti trebuia mai mult de atat? Nu puteai spune ca e pervers, insa asa era firea barbateasca: sa capteze orice de sexul feminin si mai ales cand ele se imbracau dinadins pentru a atrage privirile barbatilor, iar el nu era o exceptia in a privi arta divina.
  
  - Nu sunt umbra ta si nici nu as vrea sa fiu, insa e o coincidenta ca ne-am intalnit aici. Ce crezi? Ca sunt genul sa urmaresc o tipa neinteresanta ca tine? zise el si incepu sa rada ironic.