never let anyone know your weaknesses

[Arlin van Iver]

• Isi arcui usor spatele privindu-l suspicios. Era cumva genul acela de baiat indiferent care vroia sa fie alergat de fete bune nu sa alerge? Ei bine nu vroia sa-si piarda timpul cu de-al de ei. Era oricum destul de ocupata. Timpul era scurt si simtea cum muschii piciorului o lasa...Isi pierdu din nou echilibrul si o lua la vale prinzandu-si bratele de umerii lui Klaus.
  
  "Scuze,scuze,scuzee!"spuse ea cu o voce destul de pitigaiata pentru varsta ei. Arata ca o maimutica in semibalans, si adopta puppyface, fiindca piciorul o durea ingrozitor , iar bandajele nu ameliorau deloc rana.Deloc,deloc,deloc!
  Se ridica cu greu, sprijinindu-se de copac, si privindu-l pe Klaus usor stanjenita. Probabil acum arata ca o tipa in calduri care nu se putea avtine sa nu sara pe oameni. Mai exact pe baieti.Iar el se considera acum ..hot, si BOSS.
  "Sa inteleg ca sunt atat de neinteresanta incat ai putea pleca de aici si m-ai putea parasi, lasandu-ma hrana animalelor magice.."Minte bolnava.