never let anyone know your weaknesses

[Klaus Lovel]

• Simti cum ea se sprijina de el, iar el isi indoi genunchi si o prinse tinand-o bine. Fata asta ori era anorexica fiindca nu manca ori voia sa faca pe nevinovata pentru a pica in bratele lui si sa-i capteze atentia. Dupa expresia fetei nu era nici una nici alta, probabil o rana superficiala. O prinse bine de talie tragand-o spre el, privind-o in ochii, razand ironic cand isi ceruse scuze.
  
  - Nu te mai agita atata, nu e nimica. Continua el si o prinse de picioare si talie, luand-o in brate. Era usoara, deci nu avea sa fie greu transportatul ei pana la cel mai apropiat butuc pentru a se aseza jos. In cateva minute dadusera peste acel miraculos butuc si o aseza jos, auzindu-i vorbele zicand:
  - Da poate, dar n-am sa fac asta..sunt eu egoist si narcisist, dar asta nu inseamna ca si nesimtit. Continua el cu o voce calda, privind-o..la naiba era frumoasa, insa nu putea actiona, nu acum.
  
  - Ce ti s-a intamplat? continua el si observa o rana la piciorul ei, mai exact la glezna. Era destul de urata chiar daca era bandajata de niste pansamente. Desfacu usor pansamentele si se uita la rana, tipa asta era nebuna ?! Rana aia trebuia vindecata cat mai repede, daramite sa mai alerge prin padure cu ea.
  - Esti nebuna? Cum sa te plimbi prin padure cu rana asta, daca dai peste un varcolac te asigur ca in secunda urmatoare te va sfasia.