never let anyone know your weaknesses

[Arlin van Iver]

• Isi incrucisa bratele la piept dand din cap. Cu siguranta avea sa-si piarda membrele daca indraznea sa faca ceva de rau in privinta ei. Nu era o fire atat de inocenta pe cat parea. Putea fi o adevarat Xena.
  "Uneori chiar te urasc!"
  
  Cand era inca eleva se simtea intimidata de persoanele mai inalte decat ea. Acum era prietena doar cu asemenea persoane. Ei bine..existau exceptii. Se opri brusc si il privi pe Klaus direct. Statu asa pret de cateva clipe..se simtea ciudat. Acum trei ani se intelegeau de minune, radeau impreuna, mancau impreuna, plangeua impreunaa... acum erau doar niste prieteni buni. De familie, cum ar veni. Se simtea stanjenita, deoarece ii fusese greu sa renunte la el acum trei ani, asa cum ii era si acum sa nu-l priveasca cu admiratie, sau cel putin jumatate de admiratie, fiindca el reusise sa treaca peste, pe cand ei ii luase mult.
  
  "Sii? Ce ai mai facut? Chiar ma intrebam pe unde ai disparut.."Ea, sora si tatal ei locuiau intr-un far de pe marginea coastei. Era destul de incapator si ii placea. Fusese construit bine si incaperile erau largi. Avea scari si chiar ii placea sa stea in camera ei, care era ultima, de sus. Il intalnise pe Klaus cand el venise acolo in legatura cu niste afaceri, iar ea statea pe iarba de langa plaja, privind valurile. Acesta fusese destul de indraznet incat intrase in vorba cu ea.. ba chiar locuisera timp de un an in casa ei de pe Diagon. Insa interbenise ceva ce provocase o advearat cearta. Se distantasera si brusc logodna fusese rupta, iar amandoi isi vazusera de vietile lor. De atunci tatal ei tot incearca sa-i gaseasca pretendenti..insa ea refuza spunand ca vrea o perioada de singuratate. Incepuse sa se urasca pe ea insasi, cum sa mai simta ceva pentru ..altcineva?