never let anyone know your weaknesses

[Klaus Lovel]

• Ciudat insa in acelasi timp si placut pentru el. Inghiti in sec si ofta lung cand i auzi raspunsul, se astepta la altceva..dar in fine, asta trebuia sa fie doar in imaginatia lui. Se intoarse spre ea cu un zambet sters pe buze dar totusi il forta sa para real si fara niciun semn ca nu mai rezista sa se uite la ea si trebuia sa faca ceva, voia sa o sarute..sa simta ca sunt din nou impreuna, insa nu putea..
  
  Stia ca trebuia sa lase orgoliul deoparte, insa se schimbase atat de mult anii astia incat doar cineva ca ea putea sa-i vada partea buna, sa-l faca sa uite de toate si sa lase orgoliu naibi si sa isi arate sentimentele. Insa la partea cu sentimentele mai trebuia sa lucreze, deocamdata voia sa fie sigur ca si ea simtea ...inca la fel. Nu voia nici sa se faca de ras dar..totusi trebuia sa faca ceva.
  
  - Ahm..bine, cum vrei. Zise el putin nepasator dand absent din umeri. Insa observa ca ea era imbracata subtire chiar daca puteai zice ca, gardiganul acela gri era destul de calduros, dar se pare ca nu atat incat sa-i tina de cald. Isi dadu hanoracul jos si il puse pe umerii ei, in fond el nu avea de ce sa simta frigul..chiar daca era in tricou. I zambi scurt si i facu semn ceva in gen " Lasa hanoracul pe tine sau nu mai raspunde de faptele mele"..i arunca niste priviri fulgeratoare ca apoi sa-si revina la starea intiala, zicand:
  - Te conduc acasa daca vrei sau putem merge la o cafenea, las dupa alegerea ta. continua el, tot timpul facuse asa..lasase dupa ea ca sa o multumeasca mereu.