never let anyone know your weaknesses

[Arlin van Iver]

• Se retrase zambind patetic dupa care arunca hanoracul pe capul lui, si zambi larg, acoperindu-si apoi gura cu mana.
  "Ar cam trebui!"
  
  Isi descheie haina, aratandu-i ca mai avea ceva gros pe sub el, deci nu avea sa moara de frig, iar hanoracul nu avea sa-i tina de cald deloc. Mai bine il tinea pe el. Oricum si lui urma sa-i fie frig la un moment dat. Daca refuza si de data aceea, atunci avea sa-l pocneasca. Sa-l lase fara dinti, si poate sa-l trimita la Sf. Mungo.
  
  "Prefer sa mergem ca doi prieteni normali! Ce-a fost a fost, acum chiar vreua un ceai."spuse ea incrucisandu-si bratele la piept din nou si privind cerul innorat. Nu-i placeau zilele ploioase, decat daca ea era la adapost in casa la caldura.
  "Sper ca nu se trezeste eroismul in tine incat sa faci vreo prostie.."spuse ea amenintandu-l din nou cu degetul. Pentru ea o prostie insemna, sa nu cumva sa faca pe cavalerul.