never let anyone know your weaknesses

[Klaus Lovel]

• Ofta scurt si incepu sa rada ironic cand i auzi vorbele. Ca deobicei vorbea mult si el nu prea auzea, deci el auzea doar ce vroia. In fond ce nu era important de ce sa conteze pentru el? Isi lua inapoi hanoracul si se lasa batut caci daca avea sa porneasca o cearta cu ea, era sigur ca dansa va castiga. Mereu lasase dupa ea si asa avea sa fie si de acum incolo.
  
  Insa cand ea isi deschise haina, ar fi preferat sa vada altceva pe acolo dar se rezuma doar sa schiteze un zambet in coltul gurii. Da, era un pervers, un narcisist, un egoist..insa nu si in preajma ei. In preajma ei simtea ca isi putea exterioriza si cealalta parte buna, care o tinea ascunsa..de ce sa arate lumii partea buna? Astfel, daca arata partea buna, oamenii se asteapta ca tot sa iasa bine si ca el sa fie perfect..si nu era asa.
  
  - Am zis eu ca suntem anormali? zise el incepand sa rada. Ajunsera in fata Ceainariei doamnei Puddifoot, si se intoarse spre ea, zicand:
  - Am ales eu locul..sper ca nu te superi.

---

Edit By Raizen

Galeoni
Arlin van Iver - 120
Klaus Lovel - 120


Topic Closed !