You found me

[Freyja Maegan Guðríðr]

• Tresari cand ii auzi vocea calma, atat de suava ca cea a unui cantec mult indragit. Aproape ca incepuse sa se legene pe calcaie, cand isi dadu seama ce facea si se opri. Serios? Chiar asa? Ea, Freyja, sange-malul, fusese acceptata de unul pur? Cineva care nu rase de ea de cum ii descoperi cosmarul si care nu o privi dezgustat? Isi musca buzele, incercand sa nu il priveasca in ochi, si sa nu il lase sa ii vada lacrimile de recunostinta.
  
  "Ei bine, asta e reactia tuturor. Trebuia sa-mi dau seama ca esti diferit. Iarta-ma"
  
  Desi ii fusese greu sa-si adune curajul necesar sa rosteasca acele cuvinte, realiza ca se inselase, si se blestema pentru asta. Stia ca el era diferit, insa nu isi inchipuise ca era chiar atat de diferit incat sa accepte un sange-mal. Instinctiv, si fara sa isi dea prea mult seama, se apropie de el, inclestandu-si mainile in jurul trupului sau bine proportionat, strangand cu toata puterea fragila de care dispunea. Nu vroia sa se mai desprinda de el, si nici sa ca timpul sa treaca si el sa o indeparteze. Isi dorea ca timpul sa se opreasca, si sa ramana asa pe veci.