the north remembers

[Isolde du Maurier]

• Auzi un ciocanit in usa si isi simti inima deplasandu-se ceva, insa incerca sa o calmeze. Era sigura ca era capitanul Lancanster, cu cine stie ce alte treburi. Insa, avu o surpriza si mai mare cand deschise usa. Rasufla usurata cand vazu ca era de fapt sora sa, Ivy, realizand ca isi facuse mai multe griji decat dorise sa recunoasca. Hades era mereu credincioasa, si de data asta, fara sa o dezamageasca. Avea sa-i dea un soricel drept rasplata, mai tarziu.
  
  "Ah, Ivy! Te asteptam", replica ea, strangandu-i mana calduros, si facandu-i semn sa intre. Inchise imediat usa, pentru a impiedica frigul sa intre, si totodata, zapada. Nordul era aspru, insa misiunea trebuia sa continue.
  
  "Ia loc, trebuie sa-ti explic cum va decurge planul"
  Se aseza si ea, la o masa rotunda, in fata surorii sale, in timp ce o admira in liniste. Desi nu semanau prea mult, ea fiind bruneta si Ivy blond-roscata, putea sa-si dea seama ca aveau cam acelasi nas, iar forma corpului lor era asemanatoare.
  
  "Acum cateva zile, in timp ce faceam curat in podul casei parintilor nostri, am gasit o cutie cu numele meu pe ea. Inauntru se aflau planurile de razboi pe care tata le-a facut inainte sa moara. Un razboi impotriva familiei O'Zerra, din motive nu prea cunoscute de mine in acest moment. Inauntru mai era o scrisoare, dar pe aceasta am pierdut-o chiar inainte sa vin aici. Insa spunea ca eu, si alti posibili mostenitori ai lui, care vor aparea in caz ca el moare, trebuie sa continue acest razboi"
  
  Facu o pauza, dezlipindu-si ochii verzi de pe cei ai surorii sale. Si ochii erau un alt punct comun.
  "Oamenii de afara sunt armata pe care a strans-o, inainte de a muri. Oameni care ne asculta fara sa cracneasca"