Tandem

[Kurt F. Malfoy]

• Cap. VI
  
  I-am spus lui Carlos sa taca dar el nu m-a ascultat. Tremura ca un copil scos dintr-un congelator,un copil prost care dupa ce a realizat ca nu erau bomboane,s-a inchis acolo si a asteptat ca mamica lui sa-l gaseasca. Si daca nu aveam sa-i gasesc niciodata pacea interioara,daca nu aveam sa-i aflu planul de evadare? James nu putea fi lasat in urma,James era creierul operatiunii! Tradatorii !
  
  Eram cu totii agitati. Facusem planul dar acum nu mai conta ce avea sa urmeze din moment ce eram condamnati . Imi aminteam de cuvintele doctorului,cum imi spusese ca nu eram in siguranta cu ei,ca nu aveau sa ma ajute. Cel putin doi dintre ei. Il simteam pe mexican in spatele meu,asteptand ca usa sa se deschida. Asistenta trebuia sa vina la ora cinci fix iar noi trebuia sa ne uitam propriile suflete,sa ne uitam pe noi insine si sa ne indreptam inspre instinctul primar caci numai astfel am fi putut supravietui. El isi incolaci bratele in jurul taliei mele,strangandu-ma bine. Ochii nostri,de aceeasi culoare fixara cu atentie ceasul in timp ce Jack continua sa se joace cu yo-yo-ul sau iar Ralph numara pe degete locurile in care ne-am fi putut ascunde.
  Pasi,pasi. Pasi pe hol si peste tot si tensiunea crestea. In ajunul acelei zile,ea refuzase sa ne ajute. Ea refuzase sa ne descatuseze si ne condamnase din nou si din nou,spunand ca visam,ca eram mai nebuni decat crezusera toti ceilalti. Eram singuri,copii aruncati in mijlocul fricii,a nesigurantei. Stiam ca daca mi s-ar fi dat ocazia as fi putut cumva sa ii ucid pe toti,sa scap. Toti inafara de unul. Toti inafara de Carlos.
  '' Vine... Pregatiti-va,baieti. In seara asta ne vom infrupta din libertate.'' sopti Jack,zambind satanic
  Asistenta deschise usa,aducand tavile incetisor,parca presimtind ca o asteptam,ca tanjeam dupa prezenta ei ca niste animale infometate. Intr-adevar,vroiam sa simt gustul libertatii din nou. Nimeni nu avea sa ne opreasca. Nimeni! Si pentru a fi sigur de asta,Ralph lua pila de unghii de sub pat,aruncandu-se asupra ei. Doar o secunda si sangele femeii sari pe pereti. Dansul mortii colora albul zidurilor intr-un rosu puternic,asemanator cu lava. Repeta acea miscare de zece ori,obsesiv,in timp ce garzile intrara inauntru,gata sa il opreasca cu ajutorul bastoanelor.
  Imediat ce am auzit sunetul scos de pumnii garzilor la contacul cu spatele lui Ralph,eu si Jack am simtit ca e nevoie sa ne razbunam. Carlos se duse inspre usa,observand ca nimeni nu mai era pe holuri si ca drumul era liber in timp ce eu si amicul meu cu parul verzui ii lovisem pe gardieni cu tot ce apucam pana ce craniile le fura sfaramate,pana ce sangele lor se amesteca perfect cu cel al asistentei. Tradatorii aveau sa moara,la fel si cei ce ne rapeau drepturile. Dreptul la a fi liber,dreptul de a ne exterioriza nebunia. Si ce daca eram diferiti? Nu omoram pe nimeni. Pana in acea clipa...
  
  '' Stop'' le-am spus '' E prea usor. Ralph,du-te prin sistemul de aerisire si vezi daca poti ajunge in holul principal. Daca avem probleme poti veni din spatele lor si sa ne ajuti.''
  Acesta ma privi ingrijorat apoi,dupa ce ma batu incet pe umar si-l privi pe Carlos,facu intocmai cum ii spusesem. Jack avea in mana stanga pila de unghii a lui Ralph iar in buzunarul pantalonilor un snur pe care avea de gand sa il foloseasca pentru a spanzura,in cazul in care ar fi fost nevoie. Adevarul e ca in fata pericolului nu mai exista onoare,moralitate sau consecinte. Noi vroiam sa aflam de ce ne bagasera in acele custi albe,hranindu-ne cu minciuni si medicamente care ne inrautateau starea. Vroiam sa aflam cu ce gresisem. Oare cu simplul fapt ca ne nascusem? Posibil,altfel nu vedeam ce altceva sa fi facut.
  Am continuat sa mergem,eu primul,Jack la mijloc si Carlos ultimul,privind in stanga si in dreapta pentru ca totul sa fie intocmai cum ne-am asteptat. Mirosea a tradare. Arsenicul si clorul capatasera miros de inceritudine. Daca Ralph avea sa ne lase balta,daca Jack avea sa ne ucida pe mine si Carlos. Si...si Carlos..Daca el ar fi vrut,daca el ar fi cutezat sa...? Am considerat mai cuminte,mai potrivit sa nu ma gandesc la cea din urma optiune caci astfel ar fi fost ca si cum viata mea nu ar mai fi avut sens,ca si cum stiam ca sfarsitul era aproape,gata sa ma inghita,gata sa ma distruga pe mine si tot ce am reprezentat eu vreodata.
  Picioarele imi erau grele si le miscam in ritm cu ceilalti doi in timp ce deasupra noastra il puteam auzi pe micul nostru Ralph cautand o cale de iesire,precum un sobolan. Mi-as fi dorit sa fie liniste,sa ne miscam cat mai repede,sa se sfarseasca brusc,cu o victorie a noastra in fata celorlalti.
  '' James,stai.'' spuse mexicanul pe un ton rece '' Ala de sus e Ralph?''
  '' Da,el este. De ce?''
  '' Am o presimtire nu tocmai buna,stii?''
  Si pentru a intari aceasta idee,Jack deschise usa fiecarei incaperi in parte,pe langa care trecusem in special. Nu era nimeni. Absolut nimeni. Undeva de la ultimul etaj un miros puternic de fum se raspandea cu putere,alarmandu-ne. Ralph incepu sa izbeasca cu pumnii in peretii aerisirii,facandu-ne sa ne ingrijoram si mai mult. Carlos lua decizia ca eu si Jack sa iesim prin spate,iar el avea sa ramana sa il ajute pe captiv. O decizia careia m-am opus clar dar in clipa in care mai tanarul nostru coleg cu parul verde fu de acord,nu m-am mai putut opune,mai ales fizic,fiind tras cu forta pe scari de catre acesta. Ultimul lucru pe care l-am vazut a fost zambetul mexicanului insotit de cuvintele '' Ai grija de tine,dragule''. Apoi imaginile mi se derulara in minte cu o repeziciune nefireasca: eu si Jack iesind din cladire cu doar cateva arsuri superficiale,spitalul in flacari si amintirea celor doi pe care ii pierdusem.
  
  Carlos era acolo iar viata mea nu mai avea sens,la fel si in cazul lui Jack. Am simtit cum Universul se transforma intr-un loc intunecat,rece si neprietenos in care eu nu aveam loc in timp ce dogoarea ce venea dinspre spitalul incendiat ma facea sa ma gandesc ca ma aflu la limita dintre Moarte si Imperiul lui Satan.