Tandem

[Kurt F. Malfoy]

• Cap. VII
  
  L-am privit pe Jack,strangandu-mi incet genunchii aproape de piept. Eram murdar de cenusa si simteam inca usturimea din cauza arsurilor. Doar in clipa in care am vazut berea in fata mea am inteles ca am ajuns inapoi de unde plecasem,de unde incepuse povestea vietii mele. Acel orasel micut in nord,in acel bar al lui Peggy Disperata dupa Maritis. Nimeni nu mai incercase vreodata sa se intoarca,defapt nu cunosteam pe nimeni care sa fi plecat de acolo. Era ciudat sa ma intorc acasa,fiindca ospiciul fusese casa mea timp de cateva saptamani iar acum ma trezeam pe pamanturile natale - cum ii placuse lui Carlos sa spuna - amintindu-mi cat de singur eram.
  
  '' Betie lunga,Jim.'' l-am auzit pe Jack spunand apoi urechile imi fura agresate de zgomotul cu care golise o halba intreaga dintr-o singur inghititura
  
  Am dat afirmativ din cap,incurajandu-l sa aduca inca un rand desi nu bausem nici macar un sfert din licoarea cu care Peggy ne servise. La fel de indragostita de mine,la fel de banala. Nu puteam sa nu plang iar batausii din colt continuau sa rada de mine,sa ma strige '' caine'' si sa ma judece iar Jack ma asigura ca totul va fi bine,fiind undeva intre lumea lui si euforia betiei. Era deja a cincea bere pentru el si prima pentru mine. Nu stiam ca pustiul cu parul verde se imbata cand ii murea cineva drag,daca tinuse macar la Ralph si...si la el. Eu tinusem la amandoi,aproape la fel de mult. Familia mea. Singura mea familie.
  '' Acuma sa ne gandim. Cine putea sa ne lase acolo,dandu-ne foc.?' intreba tot el
  '' Conducerea.''am raspuns fara a sovai
  '' De ce ?''continua Jack pe un ton care te antrena,care te starnea
  '' Fiindca nu ne mai puteau folosi pe post de cobai pentru experimentul lor.''
  '' Ce experiment?''
  '' Ne studiau comportamentul,relatiile care se puteau lega intre noi.Patru pierde-vara din care unul cu adevarat bolnav - si aici vorbesc de Ralph - inchisi in aceeasi incapere. O vedeta,un scriitor,un om superior - eu- un copil,adica tu, si un strain adica...el. Vroiau sa ne testeze,sa ne controleze.''
  '' De ce nu au scos-o si pe asistenta? Gardienii?''
  '' Simple marionete...''
  Baiatul se lipi mai bine de spatarul scaunului,privindu-ma contemplativ. Imi atinse umarul dar nu il puteam intelege foarte bine,fiindca nu mai avea sens sa incerc sa-l descifrez. Era un mare fan al Jokerului din Batman asa ca stiam ca ar fi putut spune sau face orice pentru a soca,pentru a parea nebun,un dur,un razvratit. Sa-ti vopsesti parul verde si sa se te dai cu vopsea rosie pe la gura? Clar era indraznet,putin cam prea indraznet.
  '' Mexicanul avea dreptate : merita sa mori pentru unul ca tine.''
  I-am zambit palid,apoi,simtindu-ma nevoit sa fac asta,am luat halba de bere si am golit-o,cerand inca una,care avusese aceeasi soarta. Imi doream sa uit de ei doi,in special de Carlos. Nu imi venea sa cred ca cel care ma tinuse in brate in urma cu cateva ore era acum mort,pierdut pentru eternitate. Oare a reusit sa il scoata pe Ralph,sa il elibereze,sau a murit incercand?
  '' Stii,James...a fost bine pana sa vii tu.''
  Tanarul se ridica in picioare,cu una din halbe in mana stanga si in cea opusa avand pila de unghii a lui Ralph,plina de sange. Am continuat sa il urmaresc fara a-mi muta ochii de pe el. Stiam ca era beat,stiam ca era mai periculos ca niciodata. Ce puteam sa facem? Sa ne omoram intre noi,ultimii doi supravietuitori? Buna alternativa,nu aveam ce zice. Niciodata nu am fost un adept al violentei insa cand era necesar,o faceam si pe aia.
  '' Dai vina pe mine,Jackie?''
  '' Sa stii ca da. Daca nu erai tu,nu ne dadeau tratament atat de crud. Carlos ar fi fugit repede-repejor. Nimeni nu i-ar fi zis lui Ralph sa se duca prin aerisire. Nimeni! Ne-ai distrus!''
  Peggy observa atitudinea lui Jack si-i facu semn unuia din batausii din colt,care se ridica de pe scaun si se indrepta inspre locul in care ne aflam noi. Acesta il atinse pe umar si ii arunca o privire nu tocmai prietenoasa. Jack incerca sa il loveasca insa adversarul lui ii prinse ambele maini,rasucindu-le,astfel incat baiatul scapa armele improvizate. Am auzit in scurt timp o trosnitura,semn ca ii rupse mainile si ca eram in siguranta. Batausul se restrase spunand ca ii eram dator,folosind la final apelativul tipic de ''caine''. Nimic nu mai conta acum,puteam fi si sclavul lor. Nu mai aveam pentru ce,pentru cine sa risc. Nu mai eram un scriitor,doar un om fara un loc al meu. Ce rost mai avea sa traiesc si totusi cine ar fi plans daca as fi murit? Ar fi fost acelasi lucru.
  
  Jack iesi din bar,amenintandu-ma ca se va razbuna iar Peggy ma privi ingrijorata,oferindu-se sa ma gazduiasca in seara aceea sau chiar pentru eternitate.