Tandem

[Ophelia Wilde]

• Cap. VIII
  
  Nu mai fusesem pana atunci in casa lui Peggy. Intotdeauna ma tinuse numai la parter,la barul acela micut,dandu-mi sa beau si sa mananc. Rochia ei fosnea sub atingerile mainilor mele,fiindca o impingeam,dandu-i de inteles ca ar fi fost mai bine sa se miste daca nu vroia sa o lovesc si sa urc mai repede,mult mai repede decat ea pe scarile din lemn putrezit,gata-gata sa cada. Camera pe care mi-a oferit-o? Nu era cine stie ce. Un pat prafuit,la mansarda,cu o veioza aproape distrusa si cativa sobolani prin colturi. Mi-am simtit trupul cuprins de o scarba autentica apoi mi-am zis ca mai bine intr-o ghena de gunoi decat fara un loc unde sa-ti asezi posteriorul.
  '' Asta e turnul tau de fildes,micule print. Am o masina de scris,daca vrei sa mai creezi ceva. Ti-e foame,nu?''
  ''Cred...cred ca da.''
  ''Bun,am peste. O sa iti placa.''
  Un vegetarian si un inotator? Sublim,de-a dreptul sublim. Deja imi imaginam ca aveam sa port in mana stanga un ghem de oase acoperit cu carne. Era ingrozitor sa mananci carne,era ca si cum ai manca un om viu. Nu ma dadeam in vant dupa legume - preferand sa beau,sa fumez si sa mestec guma - dar uneori trebuia sa iti umpli stomacul cu ceva care sa te tina in viata si sa nu iti produce complicatii la nivelul sistemului digestiv.
  
  Si asa au trecut trei saptamani. Pegg imi aducea de mancare,eu scriam si ea ma cerea in casatorie zilnic. Eu refuzam,pe motiv ca nu eram pregatit.Ea ma intreba unde fusesem in tot acest timp,eu ii raspundeam ca nu eram gata sa vorbesc despre asta. Si in final totul se rezuma la doua cuvinte pe o pagina alba si mancare cu gust de om. Devenise canibal?Nu,era doar carne,erau doar preparate scarboase pe care trebuia sa le inghit daca vroiam sa raman acolo. Peggy avea grija de bar,eu aveam grija sa scriu. Si deci iata-ma aici,la capitolul VIII. Acum ma aflu in podul casei ei,cu mainile la ceafa,inchipuindu-mi viitorul.Ce vreau de la viitor? Sa scap de aici,sa ma reintalnesc cu Ralph si cu Carlos,sa traim fericiti in casa mea. Sa il ajut pe mexican sa isi compuna si sa isi vanda cantecele si sa gasim un tratament pentru Ralph,daca se mai poate face ceva. Dar sunt singur,ei sunt morti iar Jack ma uraste. Am tinut la copilul cu parul verde,insa el m-a renegat. Si-a renegat trecutul,cel mai bun prieten. Vreau sa scap de acest cosmar,credeti-ma.
  Ce voi face in continuare? Poate ca o voi ferici pe Pegg si o voi ajuta sa nasca gemenii pe care si-i doreste, ii voi oferi casa si familia la care viseaza. Fericirea mea? Fericirea e relativa. Ma voi adapta cerintelor,voi fi un sot si un tata bun,chit ca nu asta imi doresc. Voi avea grija de ea si de micuti,voi munci. Poate ma voi angaja ca profesor de istorie a literaturii la o Universitate din New York iar ea isi va deschide un magazin sau va lucra intr-unul. Va vinde haine de firma si vom imparti banii,avand grija de Melanie si Robby - asa vrea sa isi numeasca pruncii.
  Am fost creat sa am grija de altii si sa ma neglijez pe mine si poate ca m-am obisnuit cu asta. Am 30 si ceva de ani,e si timpul sa imi intemeiez o familie,sa imi gasesc un loc al meu. Pegg? E draguta,nu zic ca nu,insa parca ii lipseste ceva. Ii lipseste aerul exotic,talentul si accentul latin. Inca nu am trecut peste decesul celor doi si mi-as dori din suflet sa am grija de ei,de amintirea lor. Vreau sa fie nemuritoare. Imi e dor de glumele lui Ralph,de modul usor stanjenit de a vorbi,de usurinta cu care iti desena orice plan al oricarei cladiri pe care o vazuse macar o data in viata. Imi e dor de Carlos si de mainile lui calde, de pielea bronzata si atitudinea de lider. De ochii negri si patrunzatori,de fericirea cu care iti canta orice cantec,asteptand un ban in schimb,fiindca asa fusese obisnuit pe strazile din Ciudad de Mexico. Da,cred ca imi e dor sa fiu inchis alaturi de ei.
  Aud pasi si parca simt nevoia sa ma opresc din a scrie dar un impuls nepotrivit de puternic ma impinge sa continui. E Peggy. Deschide usa,imi aduce cafeaua. E in camasa de noapte de culoare rosie. O sarut pe buze,imaginandu-mi ca nu imi place gustul rujului ei,ca nu imi place simpla ei prezenta. Imi prinde mainile intr-ale sale si imi spune :
  '' Dragule,te cauta un vanzator de sombrero-uri. E jos.Zice ca vrea sa te vada. Urgent.''
  
  Surad scurt si realizezi ca rugaciunile imi fusesera ascultate.